Morfologie (lingvistică) și Perfect (gramatică)

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Morfologie (lingvistică) și Perfect (gramatică)

Morfologie (lingvistică) vs. Perfect (gramatică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309. În gramaticile unor limbi, termenul perfect (Dubois 2002, p. 345..

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Afix și Morfologie (lingvistică) · Afix și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Analitism și sintetism (lingvistică)

În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.

Analitism și sintetism (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Analitism și sintetism (lingvistică) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Aspect și mod de acțiune

În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.

Aspect și mod de acțiune și Morfologie (lingvistică) · Aspect și mod de acțiune și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Compunere (lingvistică)

În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.

Compunere (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Compunere (lingvistică) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Cuvânt și Morfologie (lingvistică) · Cuvânt și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Desinență și Morfologie (lingvistică) · Desinență și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Diasistemul slav de centru-sud și Morfologie (lingvistică) · Diasistemul slav de centru-sud și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Diateză (dezambiguizare)

Termenul diateză poate însemna.

Diateză (dezambiguizare) și Morfologie (lingvistică) · Diateză (dezambiguizare) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Gramatică și Morfologie (lingvistică) · Gramatică și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Indicativ și Morfologie (lingvistică) · Indicativ și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Lexic și Morfologie (lingvistică) · Lexic și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Limba croată și Morfologie (lingvistică) · Limba croată și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Limba română și Morfologie (lingvistică) · Limba română și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Limba sârbă și Morfologie (lingvistică) · Limba sârbă și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Limbă (dezambiguizare)

Termenul limbă se poate referi la.

Limbă (dezambiguizare) și Morfologie (lingvistică) · Limbă (dezambiguizare) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Mod (gramatică) și Morfologie (lingvistică) · Mod (gramatică) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Morfologie (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Perfect (gramatică) și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Sintagmă

Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.

Morfologie (lingvistică) și Sintagmă · Perfect (gramatică) și Sintagmă · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Morfologie (lingvistică) și Timp (gramatică) · Perfect (gramatică) și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Morfologie (lingvistică) și Verb · Perfect (gramatică) și Verb · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Morfologie (lingvistică) și Vocală · Perfect (gramatică) și Vocală · Vezi mai mult »