Similarități între Parte de propoziție și Subiect (gramatică)
Parte de propoziție și Subiect (gramatică) au 33 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adverb, Caz (gramatică), Complement direct, Complement indirect, Context (lingvistică), Cuvânt, Declinare, Desinență, Gen gramatical, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Mod (gramatică), Modalizator, Număr (gramatică), Numeral, Parte de vorbire, Particulă (gramatică), Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Propoziție subordonată, Raport de coordonare, Raportul dintre subiect și predicat, Recțiune, ..., Sintaxă, Substantiv, Verb. Extinde indicele (3 Mai Mult) »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Parte de propoziție · Adverb și Subiect (gramatică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Parte de propoziție · Caz (gramatică) și Subiect (gramatică) ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Parte de propoziție · Complement direct și Subiect (gramatică) ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Parte de propoziție · Complement indirect și Subiect (gramatică) ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Parte de propoziție · Context (lingvistică) și Subiect (gramatică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Parte de propoziție · Cuvânt și Subiect (gramatică) ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Parte de propoziție · Declinare și Subiect (gramatică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Parte de propoziție · Desinență și Subiect (gramatică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Parte de propoziție · Gen gramatical și Subiect (gramatică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Parte de propoziție · Lexic și Subiect (gramatică) ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Parte de propoziție · Limba franceză și Subiect (gramatică) ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Parte de propoziție · Limba maghiară și Subiect (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Parte de propoziție · Limba română și Subiect (gramatică) ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Parte de propoziție · Limba sârbă și Subiect (gramatică) ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Limbă (comunicare) și Subiect (gramatică) ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Mod (gramatică) și Parte de propoziție · Mod (gramatică) și Subiect (gramatică) ·
Modalizator
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”.
Modalizator și Parte de propoziție · Modalizator și Subiect (gramatică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Parte de propoziție · Număr (gramatică) și Subiect (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Numeral și Parte de propoziție · Numeral și Subiect (gramatică) ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de propoziție și Parte de vorbire · Parte de vorbire și Subiect (gramatică) ·
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Parte de propoziție și Particulă (gramatică) · Particulă (gramatică) și Subiect (gramatică) ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Parte de propoziție și Persoană (gramatică) · Persoană (gramatică) și Subiect (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Parte de propoziție și Predicat · Predicat și Subiect (gramatică) ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Parte de propoziție și Prepoziție · Prepoziție și Subiect (gramatică) ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Parte de propoziție și Pronume personal · Pronume personal și Subiect (gramatică) ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Parte de propoziție și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Subiect (gramatică) ·
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Parte de propoziție și Propoziție subordonată · Propoziție subordonată și Subiect (gramatică) ·
Raport de coordonare
Raportul de coordonare este legătura ce se stabilește între două sau mai multe elemente care sunt situate în același plan, fără ca unul dintre ele să depindă gramatical de celălalt sau celelalte.
Parte de propoziție și Raport de coordonare · Raport de coordonare și Subiect (gramatică) ·
Raportul dintre subiect și predicat
În sintaxă există mai multe viziuni despre raportul dintre subiect și predicat din punct de vedere ierarhic.
Parte de propoziție și Raportul dintre subiect și predicat · Raportul dintre subiect și predicat și Subiect (gramatică) ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Parte de propoziție și Recțiune · Recțiune și Subiect (gramatică) ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Parte de propoziție și Sintaxă · Sintaxă și Subiect (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Parte de propoziție și Substantiv · Subiect (gramatică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Parte de propoziție și Subiect (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Parte de propoziție și Subiect (gramatică)
- Similarități între Parte de propoziție și Subiect (gramatică)
Comparație între Parte de propoziție și Subiect (gramatică)
Parte de propoziție are 69 de relații, în timp ce Subiect (gramatică) are 70. Așa cum au în comun 33, indicele Jaccard este 23.74% = 33 / (69 + 70).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Parte de propoziție și Subiect (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: