Similarități între Sintaxă și Verb copulativ
Sintaxă și Verb copulativ au 38 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adjectiv, Angela Bidu-Vrănceanu, Atribut, Cazul acuzativ, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Frază, Gramatică, Lexic, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Lingvistică, Mioara Avram, Morfologie (lingvistică), Negație (gramatică), Parte de propoziție, Predicat, Prezent (gramatică), Propoziție gramaticală, Recțiune, Registru de limbă, ..., Semantică, Sinonim, Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică), Substantiv, Timp (gramatică), Trecut (gramatică), Viitor (gramatică). Extinde indicele (8 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Sintaxă · Accent și Verb copulativ ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Sintaxă · Adjectiv și Verb copulativ ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Sintaxă · Angela Bidu-Vrănceanu și Verb copulativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Sintaxă · Atribut și Verb copulativ ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Sintaxă · Cazul acuzativ și Verb copulativ ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Sintaxă · Cuvânt și Verb copulativ ·
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Cuvânt gramatical și Sintaxă · Cuvânt gramatical și Verb copulativ ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Sintaxă · Desinență și Verb copulativ ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Diasistemul slav de centru-sud și Sintaxă · Diasistemul slav de centru-sud și Verb copulativ ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Sintaxă · Frază și Verb copulativ ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Sintaxă · Gramatică și Verb copulativ ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Sintaxă · Lexic și Verb copulativ ·
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Limba bosniacă și Sintaxă · Limba bosniacă și Verb copulativ ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Sintaxă · Limba croată și Verb copulativ ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Sintaxă · Limba franceză și Verb copulativ ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Sintaxă · Limba maghiară și Verb copulativ ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Limba muntenegreană și Sintaxă · Limba muntenegreană și Verb copulativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Sintaxă · Limba română și Verb copulativ ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Sintaxă · Limba sârbă și Verb copulativ ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Sintaxă · Limbă (comunicare) și Verb copulativ ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Lingvistică și Sintaxă · Lingvistică și Verb copulativ ·
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Mioara Avram și Sintaxă · Mioara Avram și Verb copulativ ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Morfologie (lingvistică) și Sintaxă · Morfologie (lingvistică) și Verb copulativ ·
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Negație (gramatică) și Sintaxă · Negație (gramatică) și Verb copulativ ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Sintaxă · Parte de propoziție și Verb copulativ ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Sintaxă · Predicat și Verb copulativ ·
Prezent (gramatică)
În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.
Prezent (gramatică) și Sintaxă · Prezent (gramatică) și Verb copulativ ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Propoziție gramaticală și Sintaxă · Propoziție gramaticală și Verb copulativ ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Recțiune și Sintaxă · Recțiune și Verb copulativ ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Registru de limbă și Sintaxă · Registru de limbă și Verb copulativ ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Semantică și Sintaxă · Semantică și Verb copulativ ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Sinonim și Sintaxă · Sinonim și Verb copulativ ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Sintaxă și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Verb copulativ ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Sintaxă și Subordonare (gramatică) · Subordonare (gramatică) și Verb copulativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Sintaxă și Substantiv · Substantiv și Verb copulativ ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Sintaxă și Timp (gramatică) · Timp (gramatică) și Verb copulativ ·
Trecut (gramatică)
În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Sintaxă și Trecut (gramatică) · Trecut (gramatică) și Verb copulativ ·
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Sintaxă și Viitor (gramatică) · Verb copulativ și Viitor (gramatică) ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Sintaxă și Verb copulativ
- Ceea ce au în comun cu Sintaxă și Verb copulativ
- Similarități între Sintaxă și Verb copulativ
Comparație între Sintaxă și Verb copulativ
Sintaxă are 66 de relații, în timp ce Verb copulativ are 87. Așa cum au în comun 38, indicele Jaccard este 24.84% = 38 / (66 + 87).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Sintaxă și Verb copulativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: