acces mai rapid decât browser-ul!
60 relaţii: Barbu Ștefănescu Delavrancea, Complement circumstanțial de mod, Complement direct, Conversiune (lingvistică), Cuvânt, Cuvintele propoziții în limba maghiară, Derivare (lingvistică), Dicționar, Esperanto, Fonologie, Gramatică, Interjecție, Ion G. Sbiera, Lexic, Limba albaneză, Limba belarusă, Limba bulgară, Limba cehă, Limba croată, Limba daneză, Limba ebraică, Limba engleză, Limba estonă, Limba finlandeză, Limba franceză, Limba germană, Limba greacă, Limba indoneziană, Limba islandeză, Limba italiană, Limba japoneză, Limba macedoneană, Limba maghiară, Limba norvegiană, Limba olandeză, Limba poloneză, Limba portugheză, Limba română, Limba rusă, Limba sârbă, Limba slovacă, Limba slovenă, Limba spaniolă, Limba suedeză, Limba thailandeză, Limba turcă, Limba urdu, Limba vietnameză, Limbă (comunicare), Listă de interjecții românești, ..., Parte de vorbire, Poluare acustică, Predicat, Propoziție gramaticală, Sinonim, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Sunet, Verb. Extinde indicele (10 Mai Mult) »
Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Bucureștilor.
Nou!!: Onomatopee și Barbu Ștefănescu Delavrancea · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial de mod
Complementul circumstanțial de mod este complementul circumstanțial care arată cum se desfășoară o acțiune sau arată cum se înfățișează o însușire.
Nou!!: Onomatopee și Complement circumstanțial de mod · Vezi mai mult »
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Nou!!: Onomatopee și Complement direct · Vezi mai mult »
Conversiune (lingvistică)
În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Onomatopee și Conversiune (lingvistică) · Vezi mai mult »
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Nou!!: Onomatopee și Cuvânt · Vezi mai mult »
Cuvintele propoziții în limba maghiară
Cuvintele propoziții sunt considerate, în gramaticile limbii maghiare, acele cuvinte (în afară de verbe) ce se caracterizează prin faptul că pot constitui singure o propoziție neanalizabilă.
Nou!!: Onomatopee și Cuvintele propoziții în limba maghiară · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Onomatopee și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Dicționar
Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.
Nou!!: Onomatopee și Dicționar · Vezi mai mult »
Esperanto
Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale.
Nou!!: Onomatopee și Esperanto · Vezi mai mult »
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Nou!!: Onomatopee și Fonologie · Vezi mai mult »
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Nou!!: Onomatopee și Gramatică · Vezi mai mult »
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Nou!!: Onomatopee și Interjecție · Vezi mai mult »
Ion G. Sbiera
Ion G. Sbiera (n. 1 noiembrie 1836, Horodnic de Jos, Suceava – d. 22 octombrie 1916, Cernăuți) a fost un folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române.
Nou!!: Onomatopee și Ion G. Sbiera · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Onomatopee și Lexic · Vezi mai mult »
Limba albaneză
Limba albaneză (în) este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).
Nou!!: Onomatopee și Limba albaneză · Vezi mai mult »
Limba belarusă
Belarusa (беларуская мова) este una dintre limbile ramurii de răsărit a limbilor slave, împreună cu limba rusă și limba ucraineană, și este vorbită de către belaruși.
Nou!!: Onomatopee și Limba belarusă · Vezi mai mult »
Limba bulgară
Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Nou!!: Onomatopee și Limba bulgară · Vezi mai mult »
Limba cehă
Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.
Nou!!: Onomatopee și Limba cehă · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Onomatopee și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba daneză
Limba daneză (dansk în limba daneză) aparține grupului de limbi nord-germanice (cunoscut și ca „limbi scandinave”), un subgrup al limbilor germanice, ramură a limbilor indo-europene.
Nou!!: Onomatopee și Limba daneză · Vezi mai mult »
Limba ebraică
Ebraica (עִברִית) este o limbă semitică – parte din familia de limbi afro-asiatice (hamito-semitice) – vorbită de peste 9,2 milioane de oameni în Israel și folosită ca limbă rituală și de studii religioase în comunitățile evreiești din lume.
Nou!!: Onomatopee și Limba ebraică · Vezi mai mult »
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Nou!!: Onomatopee și Limba engleză · Vezi mai mult »
Limba estonă
Estona (eesti keel /ˈeːsti ˈkeːl/ este limba oficială a Estoniei, vorbită nativ de aproximativ 1.1 millioane de persoane în Estonia și de câteva zeci de mii în comunitățile de imigranți. Limba estonă aparține ramurii balto-finice a familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât, și sunt distincte. În realitate, distincția nu este doar în lungimea fonemică, și mecanismul fonologic de la bază este încă neclar.
Nou!!: Onomatopee și Limba estonă · Vezi mai mult »
Limba finlandeză
Limba finlandeză (suomi) este o limbă fino-ugrică.
Nou!!: Onomatopee și Limba finlandeză · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Onomatopee și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Nou!!: Onomatopee și Limba germană · Vezi mai mult »
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Nou!!: Onomatopee și Limba greacă · Vezi mai mult »
Limba indoneziană
Indoneziana, (în indoneziană: Bahasa Indonesia), este limba oficială a Indoneziei, definită în mod oficial odată cu declarația de independență a Indoneziei în 1945.
Nou!!: Onomatopee și Limba indoneziană · Vezi mai mult »
Limba islandeză
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda.
Nou!!: Onomatopee și Limba islandeză · Vezi mai mult »
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Nou!!: Onomatopee și Limba italiană · Vezi mai mult »
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Nou!!: Onomatopee și Limba japoneză · Vezi mai mult »
Limba macedoneană
Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.
Nou!!: Onomatopee și Limba macedoneană · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Onomatopee și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba norvegiană
Limba norvegiană (norsk, AFI sau) este o limbă germanică de nord care aparține familiei limbilor indo-europene. Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de oameni, a căror majoritate locuiește în Norvegia. Limba norvegiană este inteligibilă și pentru vorbitorii limbilor suedeză și daneză. Limba norvegiană s-a dezvoltat din limba nordică veche la sfârșitul primului mileniu după Hristos. În timpul stăpânirii daneze, ea a devenit în principal o limbă a poporului, fiind înlocuită cu daneza de către nobilime și orășeni. Preocuparea pentru a crea o variantă scrisă a limbii norvegiene pornește din secolul al XIX-lea; ca urmare directă, limba norvegiană contemporană folosește patru variante scrise – bokmål, nynorsk, riksmål și høgnorsk. Primele două sunt folosite de către guvernul și administrația din Norvegia. Toate variantele scrise ale limbii norvegiene folosesc același alfabet, anume acel latin îmbogățit cu semnele Æ, Ø și Å. Majoritatea cuvintelor provin din nordica veche, iar împrumuturile germane au intrat în limbajul livresc. Astfel, ca și în daneză și suedeză (spre deosebire de islandeză), numărul formelor flexionare este mult redus. Articolul hotărât este postpus. Topica este de regulă de tip SVO. Norvegiana și suedeza sunt de asemenea limbi tonice, ceea ce înseamnă că pronunțarea silabelor se servește de tonuri diferite, prin care se schimbă semnificația cuvântului.
Nou!!: Onomatopee și Limba norvegiană · Vezi mai mult »
Limba olandeză
Termenul limba olandeză se poate referi la.
Nou!!: Onomatopee și Limba olandeză · Vezi mai mult »
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Nou!!: Onomatopee și Limba poloneză · Vezi mai mult »
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Nou!!: Onomatopee și Limba portugheză · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Onomatopee și Limba română · Vezi mai mult »
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Nou!!: Onomatopee și Limba rusă · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Onomatopee și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba slovacă
Limba slovacă (slovenčina sau slovenský jazyk) este o limbă slavă din grupul vestic (împreună cu ceha, poloneza și soraba).
Nou!!: Onomatopee și Limba slovacă · Vezi mai mult »
Limba slovenă
Limba slovenă (slovenščina sau slovenski jezik) este o limba indo-europeană din ramura limbilor slave sudice.
Nou!!: Onomatopee și Limba slovenă · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Onomatopee și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Onomatopee și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba thailandeză
Limba tailandeză (în, însemnând „limba tailandezilor”), este limba națională și oficială a Tailandei și limba maternă a poporului tailandez, grupul etnic dominant din Tailanda.
Nou!!: Onomatopee și Limba thailandeză · Vezi mai mult »
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Nou!!: Onomatopee și Limba turcă · Vezi mai mult »
Limba urdu
Limba urdu (cunoscută pe plan local sub numele de Lashkari لشکری) este o limbă indo-europeană din ramura de limbi indo-iraniene.
Nou!!: Onomatopee și Limba urdu · Vezi mai mult »
Limba vietnameză
Limba vietnameză (în vietnameză: tiếng Việt, în vietnameză chữ nôm, „㗂越”) este o limbă vorbită în majoritate în Vietnam.
Nou!!: Onomatopee și Limba vietnameză · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Onomatopee și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Listă de interjecții românești
Aceasta este o listă de interjecții din limba română.
Nou!!: Onomatopee și Listă de interjecții românești · Vezi mai mult »
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Onomatopee și Parte de vorbire · Vezi mai mult »
Poluare acustică
Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră, este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.
Nou!!: Onomatopee și Poluare acustică · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Onomatopee și Predicat · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Onomatopee și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Nou!!: Onomatopee și Sinonim · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Onomatopee și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Nou!!: Onomatopee și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Onomatopee și Substantiv · Vezi mai mult »
Sunet
Sunetul constituie din punct de vedere fiziologic senzația produsă asupra organului auditiv de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undelor acustice.
Nou!!: Onomatopee și Sunet · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Onomatopee și Verb · Vezi mai mult »
