Cuprins
26 relaţii: Acord (gramatică), Caz (gramatică), Cazul nominativ, Complement, Complement circumstanțial de mod, Complement direct, Complement indirect, Indicativ, Limba arabă, Limba română, Negație (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Parte de propoziție, Parte principală de propoziție, Parte secundară de propoziție, Participiu, Persoană (gramatică), Predicat nominal, Propoziție gramaticală, Subiect (dezambiguizare), Timp (gramatică), Topică, Tranzitivitate (gramatică), Verb, Verb copulativ.
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Vedea Propoziția în limba arabă și Acord (gramatică)
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Propoziția în limba arabă și Caz (gramatică)
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Propoziția în limba arabă și Cazul nominativ
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Vedea Propoziția în limba arabă și Complement
Complement circumstanțial de mod
Complementul circumstanțial de mod este complementul circumstanțial care arată cum se desfășoară o acțiune sau arată cum se înfățișează o însușire.
Vedea Propoziția în limba arabă și Complement circumstanțial de mod
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p.
Vedea Propoziția în limba arabă și Complement direct
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Vedea Propoziția în limba arabă și Complement indirect
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Propoziția în limba arabă și Indicativ
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Vedea Propoziția în limba arabă și Limba arabă
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Propoziția în limba arabă și Limba română
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Vedea Propoziția în limba arabă și Negație (gramatică)
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Vedea Propoziția în limba arabă și Nume predicativ
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Vedea Propoziția în limba arabă și Numeral
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Vedea Propoziția în limba arabă și Parte de propoziție
Parte principală de propoziție
Părțile principale de propoziție sunt elementele constitutive necesare și suficiente pentru a forma o propoziție.
Vedea Propoziția în limba arabă și Parte principală de propoziție
Parte secundară de propoziție
Partea secundară de propoziție adaugă informații suplimentare părțior principale de propoziție determinând subiectul, predicatul și chiar și alte părți secundare de propoziție.
Vedea Propoziția în limba arabă și Parte secundară de propoziție
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Vedea Propoziția în limba arabă și Participiu
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Propoziția în limba arabă și Persoană (gramatică)
Predicat nominal
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.
Vedea Propoziția în limba arabă și Predicat nominal
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Vedea Propoziția în limba arabă și Propoziție gramaticală
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Vedea Propoziția în limba arabă și Subiect (dezambiguizare)
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Vedea Propoziția în limba arabă și Timp (gramatică)
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Vedea Propoziția în limba arabă și Topică
Tranzitivitate (gramatică)
În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.
Vedea Propoziția în limba arabă și Tranzitivitate (gramatică)
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Propoziția în limba arabă și Verb
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Vedea Propoziția în limba arabă și Verb copulativ