Cuprins
35 relaţii: Argumentul unei funcții, Aritate, Aspect și mod de acțiune, Categorie gramaticală, Chimie, Conjugare, Conjunctiv, Diateză (gramatică), Gen gramatical, Gramatică, Imperativ, Indicativ, Infinitiv, Limba engleză, Limba franceză, Limba greacă, Limba japoneză, Limba latină, Limba română, Limbă (dezambiguizare), Mod (gramatică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Paradigmă (lingvistică), Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Roman (cetățean), Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Timp (gramatică), Tranzitivitate (gramatică), Verb defectiv, Verb impersonal, 2004.
- Părți de vorbire
Argumentul unei funcții
În matematică un argument al unei funcții este o valoare care trebuie furnizată pentru a obține valoarea (rezultatul) funcției.
Vedea Verb și Argumentul unei funcții
Aritate
Aritatea este numărul termenilor componenți (argumente sau operanzi) ai unei funcții, operații sau relații în logică, matematică sau informatică.
Vedea Verb și Aritate
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Vedea Verb și Aspect și mod de acțiune
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Vedea Verb și Categorie gramaticală
Chimie
Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat, care înseamnă „pământ”) reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia.
Vedea Verb și Chimie
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Verb și Conjugare
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Vedea Verb și Conjunctiv
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Vedea Verb și Diateză (gramatică)
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Verb și Gen gramatical
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Verb și Gramatică
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Vedea Verb și Imperativ
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Verb și Indicativ
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Vedea Verb și Infinitiv
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Vedea Verb și Limba engleză
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Verb și Limba franceză
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Verb și Limba greacă
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Vedea Verb și Limba japoneză
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Vedea Verb și Limba latină
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Verb și Limba română
Limbă (dezambiguizare)
Termenul limbă se poate referi la.
Vedea Verb și Limbă (dezambiguizare)
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Vedea Verb și Mod (gramatică)
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Verb și Număr (gramatică)
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Vedea Verb și Nume predicativ
Paradigmă (lingvistică)
În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.
Vedea Verb și Paradigmă (lingvistică)
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Verb și Parte de vorbire
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Verb și Persoană (gramatică)
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Vedea Verb și Predicat
Roman (cetățean)
Toga era însemnul purtat de cetățenii romani; cei ce nu erau cetățeni nu aveau dreptul de a o purta. Cetățenia în Roma antică reprezenta un statut social privilegiat în raport cu legea, dreptul la proprietate și guvernare, acordat doar unor persoane.
Vedea Verb și Roman (cetățean)
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Vedea Verb și Subiect (dezambiguizare)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Verb și Substantiv
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Vedea Verb și Timp (gramatică)
Tranzitivitate (gramatică)
În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.
Vedea Verb și Tranzitivitate (gramatică)
Verb defectiv
În gramatică, se numesc defective verbele care nu au paradigma de conjugare completă.
Vedea Verb și Verb defectiv
Verb impersonal
În gramatică, un verb impersonal este un verb ce exprimă un proces care nu are subiect agent, cum ar fi o persoană sau alt subiect gramatical concretConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ impersonál.
Vedea Verb și Verb impersonal
2004
2004 (MMIV) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.
Vedea Verb și 2004
Vezi și
Părți de vorbire
- Adverb
- Articol (gramatică)
- Conjuncție
- Cuvânt gramatical
- Determinant (gramatică)
- Infinitiv
- Interjecție
- Parte de vorbire
- Particulă (gramatică)
- Particulă modală
- Pronume
- Substantiv
- Verb
- Verb copulativ
- Verb predicativ
Cunoscut ca Verbul.