acces mai rapid decât browser-ul!
13 relaţii: Anterioritate vocalică, Consoană, Consoană alveolară, Consoană palatală, Consoană postalveolară, Consoană velară, Fonetică, Limba română, Loc de articulare, Rădăcină și radical (lingvistică), Vocală, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală mijlocie anterioară nerotunjită.
Anterioritate vocalică
În fonetică, anterioritatea vocalică se referă la clasificarea vocalelor în funcție de poziția avansată (anterioară) sau retrasă (posterioară) a limbii în timpul articulării.
Nou!!: Vocală anterioară și Anterioritate vocalică · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Vocală anterioară și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană alveolară
În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Vocală anterioară și Consoană alveolară · Vezi mai mult »
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Vocală anterioară și Consoană palatală · Vezi mai mult »
Consoană postalveolară
În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Vocală anterioară și Consoană postalveolară · Vezi mai mult »
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Vocală anterioară și Consoană velară · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Vocală anterioară și Fonetică · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Vocală anterioară și Limba română · Vezi mai mult »
Loc de articulare
Locuri de articulare, pasive şi active În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Vocală anterioară și Loc de articulare · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Vocală anterioară și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Nou!!: Vocală anterioară și Vocală · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Nou!!: Vocală anterioară și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală anterioară și Vocală mijlocie anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
