Similarități între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ au 23 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adjectiv posesiv, Adverb, Afix, Atribut, Cuvânt, Indicativ, Infinitiv, Limba franceză, Limba română, Limbă standard, Număr (gramatică), Numeral, Participiu, Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Substantiv, Timp (gramatică), Verb, Verb copulativ.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Adjectiv și Nume predicativ ·
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Adjectiv posesiv și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Adjectiv posesiv și Nume predicativ ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Adverb și Nume predicativ ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Afix și Nume predicativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Atribut și Nume predicativ ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Cuvânt și Nume predicativ ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Indicativ · Indicativ și Nume predicativ ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Infinitiv · Infinitiv și Nume predicativ ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba franceză · Limba franceză și Nume predicativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba română · Limba română și Nume predicativ ·
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limbă standard · Limbă standard și Nume predicativ ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică) · Nume predicativ și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Numeral · Nume predicativ și Numeral ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Participiu · Nume predicativ și Participiu ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Persoană (gramatică) · Nume predicativ și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Predicat · Nume predicativ și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prepoziție · Nume predicativ și Prepoziție ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume personal · Nume predicativ și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție gramaticală · Nume predicativ și Propoziție gramaticală ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Substantiv · Nume predicativ și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timp (gramatică) · Nume predicativ și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb · Nume predicativ și Verb ·
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb copulativ · Nume predicativ și Verb copulativ ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
- Ceea ce au în comun cu Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
- Similarități între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
Comparație între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze are 151 de relații, în timp ce Nume predicativ are 65. Așa cum au în comun 23, indicele Jaccard este 10.65% = 23 / (151 + 65).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: