Similarități între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică) au 25 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Afix, Alternanță fonetică, Atribut, Complement indirect, Consoană, Cuvânt, Derivare (lingvistică), Enunț (lingvistică), Indicativ, Limba franceză, Limba română, Nume predicativ, Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Rădăcină și radical (lingvistică), Substantiv, Timp (gramatică), Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Adjectiv și Număr (gramatică) ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Afix și Număr (gramatică) ·
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Alternanță fonetică și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Alternanță fonetică și Număr (gramatică) ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Atribut și Număr (gramatică) ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Complement indirect și Număr (gramatică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Consoană și Număr (gramatică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Cuvânt și Număr (gramatică) ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Derivare (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Enunț (lingvistică) și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Enunț (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Indicativ · Indicativ și Număr (gramatică) ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba franceză · Limba franceză și Număr (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba română · Limba română și Număr (gramatică) ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ · Nume predicativ și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Numeral · Numeral și Număr (gramatică) ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Parte de vorbire · Număr (gramatică) și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Persoană (gramatică) · Număr (gramatică) și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Predicat · Număr (gramatică) și Predicat ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume personal · Număr (gramatică) și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție gramaticală · Număr (gramatică) și Propoziție gramaticală ·
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Rădăcină și radical (lingvistică) · Număr (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Substantiv · Număr (gramatică) și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timp (gramatică) · Număr (gramatică) și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb · Număr (gramatică) și Verb ·
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb auxiliar · Număr (gramatică) și Verb auxiliar ·
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb copulativ · Număr (gramatică) și Verb copulativ ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
- Similarități între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
Comparație între Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze are 151 de relații, în timp ce Număr (gramatică) are 89. Așa cum au în comun 25, indicele Jaccard este 10.42% = 25 / (151 + 89).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: