acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Parte de propoziție și Propoziție interogativă
Parte de propoziție și Propoziție interogativă au 28 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv pronominal, Adverb, Atribut, Complement, Complement circumstanțial, Complement direct, Complement indirect, Conjuncție, Context (lingvistică), Coordonare (gramatică), Cuvânt, Frază, Gramatică, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Particulă (gramatică), Predicat, Pronume personal, Propoziție completivă directă, Propoziție gramaticală, Propoziție subordonată, Sintaxă, Subiect (gramatică), Substantiv, Verb.
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Adjectiv pronominal și Parte de propoziție · Adjectiv pronominal și Propoziție interogativă ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Parte de propoziție · Adverb și Propoziție interogativă ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Parte de propoziție · Atribut și Propoziție interogativă ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Parte de propoziție · Complement și Propoziție interogativă ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Parte de propoziție · Complement circumstanțial și Propoziție interogativă ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Parte de propoziție · Complement direct și Propoziție interogativă ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Parte de propoziție · Complement indirect și Propoziție interogativă ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Parte de propoziție · Conjuncție și Propoziție interogativă ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Parte de propoziție · Context (lingvistică) și Propoziție interogativă ·
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Coordonare (gramatică) și Parte de propoziție · Coordonare (gramatică) și Propoziție interogativă ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Parte de propoziție · Cuvânt și Propoziție interogativă ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Parte de propoziție · Frază și Propoziție interogativă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Parte de propoziție · Gramatică și Propoziție interogativă ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Parte de propoziție · Limba franceză și Propoziție interogativă ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Parte de propoziție · Limba maghiară și Propoziție interogativă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Parte de propoziție · Limba română și Propoziție interogativă ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Parte de propoziție · Limba sârbă și Propoziție interogativă ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Limbă (comunicare) și Propoziție interogativă ·
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Parte de propoziție și Particulă (gramatică) · Particulă (gramatică) și Propoziție interogativă ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Parte de propoziție și Predicat · Predicat și Propoziție interogativă ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Parte de propoziție și Pronume personal · Pronume personal și Propoziție interogativă ·
Propoziție completivă directă
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.
Parte de propoziție și Propoziție completivă directă · Propoziție completivă directă și Propoziție interogativă ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Parte de propoziție și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Propoziție interogativă ·
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Parte de propoziție și Propoziție subordonată · Propoziție interogativă și Propoziție subordonată ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Parte de propoziție și Sintaxă · Propoziție interogativă și Sintaxă ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de propoziție și Subiect (gramatică) · Propoziție interogativă și Subiect (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Parte de propoziție și Substantiv · Propoziție interogativă și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Parte de propoziție și Verb · Propoziție interogativă și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Parte de propoziție și Propoziție interogativă
- Ceea ce au în comun cu Parte de propoziție și Propoziție interogativă
- Similarități între Parte de propoziție și Propoziție interogativă
Comparație între Parte de propoziție și Propoziție interogativă
Parte de propoziție are 69 de relații, în timp ce Propoziție interogativă are 64. Așa cum au în comun 28, indicele Jaccard este 21.05% = 28 / (69 + 64).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Parte de propoziție și Propoziție interogativă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
