acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Parte de propoziție și Topică
Parte de propoziție și Topică au 32 lucruri în comun (în Uniunpedie): Atribut, Atribut adjectival, Caz (gramatică), Complement circumstanțial, Complement direct, Complement indirect, Coordonare (gramatică), Cuvânt, Declinare, Frază, Gen gramatical, Gramatică, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Număr (gramatică), Parte de vorbire, Predicat, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Propoziție subordonată, Psihologie, Semantică, Sintagmă, Sintaxă, Subiect (gramatică), ..., Substantiv, Temă și remă. Extinde indicele (2 Mai Mult) »
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Parte de propoziție · Atribut și Topică ·
Atribut adjectival
Atributul adjectival (sau adjectivul atributiv) este atributul exprimat prin.
Atribut adjectival și Parte de propoziție · Atribut adjectival și Topică ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Parte de propoziție · Caz (gramatică) și Topică ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Parte de propoziție · Complement circumstanțial și Topică ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Parte de propoziție · Complement direct și Topică ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Parte de propoziție · Complement indirect și Topică ·
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Coordonare (gramatică) și Parte de propoziție · Coordonare (gramatică) și Topică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Parte de propoziție · Cuvânt și Topică ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Parte de propoziție · Declinare și Topică ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Parte de propoziție · Frază și Topică ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Parte de propoziție · Gen gramatical și Topică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Parte de propoziție · Gramatică și Topică ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Parte de propoziție · Lexic și Topică ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Parte de propoziție · Limba franceză și Topică ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Parte de propoziție · Limba maghiară și Topică ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Parte de propoziție · Limba română și Topică ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Limbă (comunicare) și Topică ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Limbă aglutinantă și Parte de propoziție · Limbă aglutinantă și Topică ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Limbă flexionară și Parte de propoziție · Limbă flexionară și Topică ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Parte de propoziție · Număr (gramatică) și Topică ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de propoziție și Parte de vorbire · Parte de vorbire și Topică ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Parte de propoziție și Predicat · Predicat și Topică ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Parte de propoziție și Pronume personal · Pronume personal și Topică ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Parte de propoziție și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Topică ·
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Parte de propoziție și Propoziție subordonată · Propoziție subordonată și Topică ·
Psihologie
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché.
Parte de propoziție și Psihologie · Psihologie și Topică ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Parte de propoziție și Semantică · Semantică și Topică ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Parte de propoziție și Sintagmă · Sintagmă și Topică ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Parte de propoziție și Sintaxă · Sintaxă și Topică ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de propoziție și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Topică ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Parte de propoziție și Substantiv · Substantiv și Topică ·
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Parte de propoziție și Temă și remă · Temă și remă și Topică ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Parte de propoziție și Topică
- Ceea ce au în comun cu Parte de propoziție și Topică
- Similarități între Parte de propoziție și Topică
Comparație între Parte de propoziție și Topică
Parte de propoziție are 69 de relații, în timp ce Topică are 66. Așa cum au în comun 32, indicele Jaccard este 23.70% = 32 / (69 + 66).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Parte de propoziție și Topică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
