acces mai rapid decât browser-ul!
60 relaţii: Apus, Aspect și mod de acțiune, Bokmål, Categorie gramaticală, Diateză (gramatică), Flexiune, Indicativ, Infinitiv, Limba afrikaans, Limba albaneză, Limba aromână, Limba catalană, Limba cehă, Limba chineză, Limba croată, Limba daneză, Limba engleză, Limba feroeză, Limba franceză, Limba galiciană, Limba germană, Limba hindi, Limba idiș, Limba irlandeză, Limba islandeză, Limba istroromână, Limba italiană, Limba latină, Limba meglenoromână, Limba norvegiană, Limba occitană, Limba olandeză, Limba poloneză, Limba portugheză, Limba română, Limba rusă, Limba sanscrită, Limba sardă, Limba sârbă, Limba spaniolă, Limba suedeză, Limba ucraineană, Limbă (comunicare), Limbi celtice, Limbi germanice, Limbi indo-europene, Limbi indo-iraniene, Limbi romanice, Limbi slave, Mod (gramatică), ..., Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Paradigmă, Persoană (gramatică), Pula, Croația, Rădăcină și radical (lingvistică), Timp (gramatică), Verb, Verbe în limba spaniolă, Zenit. Extinde indicele (10 Mai Mult) »
Apus
Soarele cu aproximativ un minut înainte de apusul astronomic. Apusul este momentul serii (sau al după-amiezii foarte târzii) al dispariției marginii discului Soarelui dedesubtul orizontului, la vest, ca urmare a rotației Pământului.
Nou!!: Conjugare și Apus · Vezi mai mult »
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Nou!!: Conjugare și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »
Bokmål
Bokmål sau norvegiana cărturărească (în traducere "limba cărții") este cel mai utilizat standard de scriere din cele două existente în norvegiană, celălalt standard fiind nynorsk.
Nou!!: Conjugare și Bokmål · Vezi mai mult »
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Nou!!: Conjugare și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Nou!!: Conjugare și Diateză (gramatică) · Vezi mai mult »
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Nou!!: Conjugare și Flexiune · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Conjugare și Indicativ · Vezi mai mult »
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Nou!!: Conjugare și Infinitiv · Vezi mai mult »
Limba afrikaans
Limba afrikaans (pronunție) este o limbă franconiană joasă, derivată din dialectul olandez a limbii neerlandeze, vorbită mai ales în Africa de Sud (unde este una din limbile oficiale ale țării) și Namibia (unde, alături de germană, are statutul de limbă regională), dar având vorbitori și în Angola, Botswana, Eswatini, Zimbabwe și Zambia.
Nou!!: Conjugare și Limba afrikaans · Vezi mai mult »
Limba albaneză
Limba albaneză (în) este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).
Nou!!: Conjugare și Limba albaneză · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Conjugare și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba catalană
Catalană (català) este o limbă romanică (vezi și Limbi romanice iberice) vorbită pe un teritoriu populat de 11 milioane de locuitori, din statele Spania, Franța, Andorra și Italia.
Nou!!: Conjugare și Limba catalană · Vezi mai mult »
Limba cehă
Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.
Nou!!: Conjugare și Limba cehă · Vezi mai mult »
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Nou!!: Conjugare și Limba chineză · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Conjugare și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba daneză
Limba daneză (dansk în limba daneză) aparține grupului de limbi nord-germanice (cunoscut și ca „limbi scandinave”), un subgrup al limbilor germanice, ramură a limbilor indo-europene.
Nou!!: Conjugare și Limba daneză · Vezi mai mult »
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Nou!!: Conjugare și Limba engleză · Vezi mai mult »
Limba feroeză
Limba feroeză (sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparținând grupului de limbi germanice.
Nou!!: Conjugare și Limba feroeză · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Conjugare și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba galiciană
Limba galiciană (galego în galiciană) este limba proprie a regiunii Galicia și limbă oficială în această comunitate autonomă alături de limba spaniolă, conform constituției spaniole din 1978.
Nou!!: Conjugare și Limba galiciană · Vezi mai mult »
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Nou!!: Conjugare și Limba germană · Vezi mai mult »
Limba hindi
Limba hindi (în hindi: हिन्दी sau हिंदी; pronunție) este o limbă indo-europeană, ce este vorbită pe teritoriul Indiei și al mai multor țări.
Nou!!: Conjugare și Limba hindi · Vezi mai mult »
Limba idiș
Idiș (ייִדיש, Yiddish), în trecut cunoscută și ca iudeo-germana (Jüdischdeutsch sau Judendeutsch - יידיש-דייטש sau taitsh טייטש) este o limbă vest-germanică, vorbită de aproximativ 1 milion de evrei așkenazi în toată lumea, cu o concentrație mai mare în America de Nord, Israel, Europa de Est, Europa centrală și de vest, Argentina etc.
Nou!!: Conjugare și Limba idiș · Vezi mai mult »
Limba irlandeză
Limba irlandeză (în, cod ISO ga) este o limbă celtică.
Nou!!: Conjugare și Limba irlandeză · Vezi mai mult »
Limba islandeză
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda.
Nou!!: Conjugare și Limba islandeză · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Conjugare și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Nou!!: Conjugare și Limba italiană · Vezi mai mult »
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Nou!!: Conjugare și Limba latină · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Conjugare și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba norvegiană
Limba norvegiană (norsk, AFI sau) este o limbă germanică de nord care aparține familiei limbilor indo-europene. Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de oameni, a căror majoritate locuiește în Norvegia. Limba norvegiană este inteligibilă și pentru vorbitorii limbilor suedeză și daneză. Limba norvegiană s-a dezvoltat din limba nordică veche la sfârșitul primului mileniu după Hristos. În timpul stăpânirii daneze, ea a devenit în principal o limbă a poporului, fiind înlocuită cu daneza de către nobilime și orășeni. Preocuparea pentru a crea o variantă scrisă a limbii norvegiene pornește din secolul al XIX-lea; ca urmare directă, limba norvegiană contemporană folosește patru variante scrise – bokmål, nynorsk, riksmål și høgnorsk. Primele două sunt folosite de către guvernul și administrația din Norvegia. Toate variantele scrise ale limbii norvegiene folosesc același alfabet, anume acel latin îmbogățit cu semnele Æ, Ø și Å. Majoritatea cuvintelor provin din nordica veche, iar împrumuturile germane au intrat în limbajul livresc. Astfel, ca și în daneză și suedeză (spre deosebire de islandeză), numărul formelor flexionare este mult redus. Articolul hotărât este postpus. Topica este de regulă de tip SVO. Norvegiana și suedeza sunt de asemenea limbi tonice, ceea ce înseamnă că pronunțarea silabelor se servește de tonuri diferite, prin care se schimbă semnificația cuvântului.
Nou!!: Conjugare și Limba norvegiană · Vezi mai mult »
Limba occitană
Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco.
Nou!!: Conjugare și Limba occitană · Vezi mai mult »
Limba olandeză
Termenul limba olandeză se poate referi la.
Nou!!: Conjugare și Limba olandeză · Vezi mai mult »
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Nou!!: Conjugare și Limba poloneză · Vezi mai mult »
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Nou!!: Conjugare și Limba portugheză · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Conjugare și Limba română · Vezi mai mult »
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Nou!!: Conjugare și Limba rusă · Vezi mai mult »
Limba sanscrită
Fragment scanat din Biblia scrisă în sanscrită, publicată la 1863 (azi, acest exemplar nu mai e protejat de drepturile de proprietate intelectuală). Limba sanscrită (în) este una dintre primele limbi indo-europene scrise.
Nou!!: Conjugare și Limba sanscrită · Vezi mai mult »
Limba sardă
Limba sardă (în sardă: limba sarda) este principala limbă vorbită în Sardinia, Italia și este considerată a fi cea mai conservatoare limbă romanică.
Nou!!: Conjugare și Limba sardă · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Conjugare și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Conjugare și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Conjugare și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Conjugare și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Conjugare și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Limbi celtice
Limbile celtice sunt o ramură a limbilor indo-europene derivată din limba proto-celtică, numită și „celtica comună”.
Nou!!: Conjugare și Limbi celtice · Vezi mai mult »
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Nou!!: Conjugare și Limbi germanice · Vezi mai mult »
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Nou!!: Conjugare și Limbi indo-europene · Vezi mai mult »
Limbi indo-iraniene
Limbile indo-iraniene Limbile indo-iraniene sunt grupul cel mai de est al limbilor indo-europene, fiind considerate a fi unele dintre cele mai vechi limbi din această familie.
Nou!!: Conjugare și Limbi indo-iraniene · Vezi mai mult »
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Nou!!: Conjugare și Limbi romanice · Vezi mai mult »
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Nou!!: Conjugare și Limbi slave · Vezi mai mult »
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Nou!!: Conjugare și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Conjugare și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Conjugare și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Paradigmă
Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
Nou!!: Conjugare și Paradigmă · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Conjugare și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Pula, Croația
Pula (în, venetă Poła, istriotă Puola) este un oraș în cantonul Istria, Croația, având o populație de de locuitori (2011).
Nou!!: Conjugare și Pula, Croația · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Conjugare și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Conjugare și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Conjugare și Verb · Vezi mai mult »
Verbe în limba spaniolă
Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole.
Nou!!: Conjugare și Verbe în limba spaniolă · Vezi mai mult »
Zenit
thumb Zenit se numește punctul de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească, situat deasupra observatorului (punctul cel mai înalt de pe bolta cerească).
Nou!!: Conjugare și Zenit · Vezi mai mult »
