Cuprins
45 relaţii: Acord (gramatică), Animat și inanimat (lingvistică), Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul nominativ, Chimie, Complement circumstanțial de mod, Complement direct, Complement indirect, Context (lingvistică), Coordonare (gramatică), Cuvânt, Declinare, Desinență, Determinant (gramatică), Francezi, Gen gramatical, Gramatică, Ierarhie, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limbă (comunicare), Lingvistică, Logică, Mioara Avram, Morfem, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Parte de propoziție, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Propoziție gramaticală, Recțiune, Relație binară, Semantică, Sintaxă, Structuralism, Subiect (gramatică), Subiect logic, Subordonare (gramatică), Valență, Valență (lingvistică), Verb.
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Acord (gramatică)
Animat și inanimat (lingvistică)
În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Animat și inanimat (lingvistică)
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Categorie gramaticală
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Caz (gramatică)
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Cazul nominativ
Chimie
Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat, care înseamnă „pământ”) reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Chimie
Complement circumstanțial de mod
Complementul circumstanțial de mod este complementul circumstanțial care arată cum se desfășoară o acțiune sau arată cum se înfățișează o însușire.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Complement circumstanțial de mod
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Complement direct
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Complement indirect
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Context (lingvistică)
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Coordonare (gramatică)
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Cuvânt
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Declinare
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Desinență
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Determinant (gramatică)
Francezi
Francezii sunt o națiune care împărtășesc o cultură comună franceză și vorbesc în limba franceză ca limbă maternă.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Francezi
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Gen gramatical
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Gramatică
Ierarhie
O ierarhie (în Greacă: ιεραρχία, e derivat de la ιερός-ieros, sacru, și άρχω-arho, regulă) este un sistem de ranguri pentru a clasifica oameni și lucruri, unde fiecare element al sistemului (cu excepția celui mai înalt element) e subordonat unui alt element.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Ierarhie
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Limba croată
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Limba franceză
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Limba maghiară
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Limbă (comunicare)
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Lingvistică
Logică
Prin logică (din greaca veche λογική, logike) se înțelege folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Logică
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Mioara Avram
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Morfem
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Morfologie (lingvistică)
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Număr (gramatică)
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Parte de propoziție
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Parte de vorbire
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Persoană (gramatică)
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Predicat
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Propoziție gramaticală
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Recțiune
Relație binară
În matematică, o relație binară pe o mulțime A este o submulțime a produsului cartezian A\times A al mulțimii A cu ea însăși.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Relație binară
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Semantică
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Sintaxă
Structuralism
Structuralismul este o orientare teoretică și metodologică interdisciplinară care studiază structura, funcțiile și sistemele de relații ce caracterizează obiectele și procesele în științele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul și sincronicitatea faptelor în raport cu evoluția.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Structuralism
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Subiect (gramatică)
Subiect logic
Subiectul logic este o noțiune logică element component al structurii/sintaxei logice a propozițiilor logice alături de predicatul logic.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Subiect logic
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Subordonare (gramatică)
Valență
Valența caracterizează capacitatea de combinare a unui atom al unui element chimic cu un alți atomi.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Valență
Valență (lingvistică)
În lingvistică valența este numărul și tipul de argumente controlate de un predicat, verbele cu conținut semantic fiind predicate tipice.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Valență (lingvistică)
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Raportul dintre subiect și predicat și Verb