Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Gratuit
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Fonem

Index Fonem

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.

52 relaţii: Alfabet, Alfabetul chirilic, Alfabetul latin, Alofon, Asimilație (lingvistică), Bară oblică, Burgundia, Consoană, Consoană fricativă palatală sonoră, Consoană fricativă palatală surdă, Consoană fricativă uvulară sonoră, Consoană nazală velară, Consoană sonoră, Consoană surdă, Consoană vibrantă alveolară, Consoană vibrantă uvulară, Context (lingvistică), Cuvânt, Diasistemul slav de centru-sud, Fonetică, Fonologie, Gramatică, Imperativ, Labializare, Lexic, Limba bosniacă, Limba croată, Limba engleză, Limba finlandeză, Limba franceză, Limba hindi, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limba turcă, Limbă (comunicare), Lingvistică, Morfem, Morfologie (lingvistică), Ortografie, Ortografie fonemică, Palatalizare, Paradigmă (lingvistică), Paranteză, Paris, Pereche minimală, Sociolingvistică, Staniu, Sunet (fonetică), ..., Vocală, Vorbire. Extinde indicele (2 Mai Mult) »

Alfabet

În scriere, un alfabet, în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β), este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbiBussmann 1998, p. 45-46.

Nou!!: Fonem și Alfabet · Vezi mai mult »

Alfabetul chirilic

Fără descriere.

Nou!!: Fonem și Alfabetul chirilic · Vezi mai mult »

Alfabetul latin

right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.

Nou!!: Fonem și Alfabetul latin · Vezi mai mult »

Alofon

În fonetică, sunete articulate diferit se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem.

Nou!!: Fonem și Alofon · Vezi mai mult »

Asimilație (lingvistică)

În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.

Nou!!: Fonem și Asimilație (lingvistică) · Vezi mai mult »

Bară oblică

Bara oblică este atât un semn de punctuație (semn ortografic), cât și un semn grafic.

Nou!!: Fonem și Bară oblică · Vezi mai mult »

Burgundia

Burgundia (în) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014.

Nou!!: Fonem și Burgundia · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Nou!!: Fonem și Consoană · Vezi mai mult »

Consoană fricativă palatală sonoră

În fonetică, consoana fricativă palatală sonoră este un sunet care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Fonem și Consoană fricativă palatală sonoră · Vezi mai mult »

Consoană fricativă palatală surdă

În fonetică, consoana fricativă palatală surdă este un sunet care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Fonem și Consoană fricativă palatală surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă uvulară sonoră

În fonetică, consoana fricativă uvulară sonoră este un sunet care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Fonem și Consoană fricativă uvulară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană nazală velară

În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Fonem și Consoană nazală velară · Vezi mai mult »

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Nou!!: Fonem și Consoană sonoră · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Nou!!: Fonem și Consoană surdă · Vezi mai mult »

Consoană vibrantă alveolară

În fonetică, consoana vibrantă alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Fonem și Consoană vibrantă alveolară · Vezi mai mult »

Consoană vibrantă uvulară

În fonetică, consoana vibrantă uvulară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Fonem și Consoană vibrantă uvulară · Vezi mai mult »

Context (lingvistică)

Termenul context se referă la origine la textul scris.

Nou!!: Fonem și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Nou!!: Fonem și Cuvânt · Vezi mai mult »

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Nou!!: Fonem și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Nou!!: Fonem și Fonetică · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Nou!!: Fonem și Fonologie · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Fonem și Gramatică · Vezi mai mult »

Imperativ

În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.

Nou!!: Fonem și Imperativ · Vezi mai mult »

Labializare

Labializarea este o articulare secundară caracteristică unor limbi.

Nou!!: Fonem și Labializare · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Fonem și Lexic · Vezi mai mult »

Limba bosniacă

Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.

Nou!!: Fonem și Limba bosniacă · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Fonem și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Nou!!: Fonem și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba finlandeză

Limba finlandeză (suomi) este o limbă fino-ugrică.

Nou!!: Fonem și Limba finlandeză · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Nou!!: Fonem și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba hindi

Limba hindi (în hindi: हिन्दी sau हिंदी; pronunție) este o limbă indo-europeană, ce este vorbită pe teritoriul Indiei și al mai multor țări.

Nou!!: Fonem și Limba hindi · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Nou!!: Fonem și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba muntenegreană

Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.

Nou!!: Fonem și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Fonem și Limba română · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Nou!!: Fonem și Limba sârbă · Vezi mai mult »

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Nou!!: Fonem și Limba turcă · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Nou!!: Fonem și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Nou!!: Fonem și Lingvistică · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Nou!!: Fonem și Morfem · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Fonem și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.

Nou!!: Fonem și Ortografie · Vezi mai mult »

Ortografie fonemică

O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicând un set de reguli generale orice cuvânt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvânt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvânt în parte.

Nou!!: Fonem și Ortografie fonemică · Vezi mai mult »

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Nou!!: Fonem și Palatalizare · Vezi mai mult »

Paradigmă (lingvistică)

În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.

Nou!!: Fonem și Paradigmă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Paranteză

O paranteză (sau cel mai des referite în perechi ca paranteze) este un semn de punctuație, de obicei folosit în perechi potrivite în cadrul textului, pentru a separa, evidenția sau explica un anumit text.

Nou!!: Fonem și Paranteză · Vezi mai mult »

Paris

Paris este capitala și cel mai mare oraș din Franța.

Nou!!: Fonem și Paris · Vezi mai mult »

Pereche minimală

În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.

Nou!!: Fonem și Pereche minimală · Vezi mai mult »

Sociolingvistică

Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.

Nou!!: Fonem și Sociolingvistică · Vezi mai mult »

Staniu

Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a XIV-a și perioada a V-a a tabelului periodic al elementelor.

Nou!!: Fonem și Staniu · Vezi mai mult »

Sunet (fonetică)

În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.

Nou!!: Fonem și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Nou!!: Fonem și Vocală · Vezi mai mult »

Vorbire

Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.

Nou!!: Fonem și Vorbire · Vezi mai mult »

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »