Cuprins
50 relaţii: Adjectiv, Adverb, Împrumut (lingvistică), Compunere (lingvistică), Conjunctiv, Constantin Negruzzi, Conversiune (lingvistică), Coordonare (gramatică), Cuvânt, Cuvânt gramatical, Diasistemul slav de centru-sud, Elveția, Eusebiu Camilar, Flexiune, Formare de cuvinte, Frază, Gerunziu, Gramaticalizare, Gramatică, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Locuțiune, Logică, Mihai Eminescu, Modalitate (lingvistică), Parte de propoziție, Parte de vorbire, Particulă (gramatică), Persoană (gramatică), Postpoziție, Prepoziție, Pronume, Pronume relativ, Propoziție circumstanțială, Propoziție completivă, Propoziție gramaticală, Propoziție predicativă, Propoziție predicativă suplimentară, Propoziție subiectivă, Propoziție subordonată, Savoia, Semantică, Sintagmă, Sintaxă, Subordonare (gramatică), Substantiv, Verb.
- Gramatică
- Părți de vorbire
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Conjuncție și Adjectiv
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Vedea Conjuncție și Adverb
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Conjuncție și Împrumut (lingvistică)
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Vedea Conjuncție și Compunere (lingvistică)
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Vedea Conjuncție și Conjunctiv
Constantin Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi („Negrú-ți”) a fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă.
Vedea Conjuncție și Constantin Negruzzi
Conversiune (lingvistică)
În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Conjuncție și Conversiune (lingvistică)
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Vedea Conjuncție și Coordonare (gramatică)
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Conjuncție și Cuvânt
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Vedea Conjuncție și Cuvânt gramatical
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Vedea Conjuncție și Diasistemul slav de centru-sud
Elveția
Elveția (în Numele în germana elvețiană este scris uneori și Schwyz ori Schwiiz. Schwyz este și numele în germana standard al unuia dintre cantoane.; în; în; în sau), denumită complet Confederația Elvețiană (în, de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome.
Vedea Conjuncție și Elveția
Eusebiu Camilar
Casa memorială „Eusebiu Camilar” din Udești Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.
Vedea Conjuncție și Eusebiu Camilar
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Conjuncție și Flexiune
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Vedea Conjuncție și Formare de cuvinte
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Vedea Conjuncție și Frază
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Vedea Conjuncție și Gerunziu
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Conjuncție și Gramaticalizare
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Conjuncție și Gramatică
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi.
Vedea Conjuncție și Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Conjuncție și Limba franceză
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Conjuncție și Limba maghiară
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Conjuncție și Limba română
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Vedea Conjuncție și Limbă (comunicare)
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Vedea Conjuncție și Locuțiune
Logică
Prin logică (din greaca veche λογική, logike) se înțelege folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități.
Vedea Conjuncție și Logică
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.
Vedea Conjuncție și Mihai Eminescu
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Vedea Conjuncție și Modalitate (lingvistică)
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Vedea Conjuncție și Parte de propoziție
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Conjuncție și Parte de vorbire
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Vedea Conjuncție și Particulă (gramatică)
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Conjuncție și Persoană (gramatică)
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Vedea Conjuncție și Postpoziție
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical.
Vedea Conjuncție și Prepoziție
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive.
Vedea Conjuncție și Pronume
Pronume relativ
În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.
Vedea Conjuncție și Pronume relativ
Propoziție circumstanțială
O propoziție circumstanțială este un tip de propoziție subordonată care reprezintă expandarea la nivel de propoziție complexă - frază - a unui complement circumstanțial de același tip.
Vedea Conjuncție și Propoziție circumstanțială
Propoziție completivă
Propoziția completivă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului pe lângă propoziția regentă.
Vedea Conjuncție și Propoziție completivă
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Vedea Conjuncție și Propoziție gramaticală
Propoziție predicativă
Propoziția predicativă constituie în frază o realizare propozițională a numelui predicativ.
Vedea Conjuncție și Propoziție predicativă
Propoziție predicativă suplimentară
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția predicativă suplimentară este o subordonată care îndeplinește funcția de element predicativ suplimentar al unui verb din propoziția regentă.
Vedea Conjuncție și Propoziție predicativă suplimentară
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Vedea Conjuncție și Propoziție subiectivă
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Vedea Conjuncție și Propoziție subordonată
Savoia
Savoia (în, în, în arpit. Savouè) este o regiune istorică situată în sud-estul Franței, care se află azi în departamentele franceze Haute-Savoie și Savoie.
Vedea Conjuncție și Savoia
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Vedea Conjuncție și Semantică
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Vedea Conjuncție și Sintagmă
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Conjuncție și Sintaxă
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Vedea Conjuncție și Subordonare (gramatică)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Conjuncție și Substantiv
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Conjuncție și Verb
Vezi și
Gramatică
- Închidere Kleene
- Întrebare
- Adjectiv posesiv
- Apoziție
- Articol (gramatică)
- Barbarism
- Buffalo buffalo Buffalo buffalo buffalo buffalo Buffalo buffalo
- Categorie gramaticală
- Concordanța timpurilor
- Conjuncție
- Cuvânt gramatical
- Declinare
- Determinant (gramatică)
- Diateză (gramatică)
- Elipsă (lingvistică)
- Flexiune
- Gramaticalizare
- Gramatică
- Grandilocvență
- Juxtapunere
- Morfologie (lingvistică)
- Paralelism sintactic
- Parte de vorbire
- Plurale tantum
- Predicat
- Propoziție circumstanțială
- Propoziție circumstanțială de scop
- Reduplicare
- Registru de limbă
- Sintaxă
- Substantiv
- Supin
- Supletivism
Părți de vorbire
- Adverb
- Articol (gramatică)
- Conjuncție
- Cuvânt gramatical
- Determinant (gramatică)
- Infinitiv
- Interjecție
- Parte de vorbire
- Particulă (gramatică)
- Particulă modală
- Pronume
- Substantiv
- Verb
- Verb copulativ
- Verb predicativ
Cunoscut ca Conjucţie, Conjunctie.