Lucrăm pentru a restaura aplicația Unionpedia în Google Play Store
De ieșirePrimite
🌟Am simplificat designul nostru pentru o navigare mai bună!
Instagram Facebook X LinkedIn

Fonotactică

Index Fonotactică

Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).

Cuprins

  1. 52 relaţii: Împrumut (lingvistică), Brno, Caz (gramatică), Cazul genitiv, Consoană fricativă, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană fricativă postalveolară surdă, Consoană nazală, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă, Consoană sonantă, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă palatală, Consoană sonantă retroflexă, Consoană sonoră, Consoană surdă, Cuvânt, Diasistemul slav de centru-sud, Diftong, Fonem, Fonetică, Fonologie, Gramatică, Hiat, Limba cehă, Limba chineză, Limba coreeană, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba fula, Limba germană, Limba hawaiiană, Limba japoneză, Limba latină, Limba maghiară, Limba norvegiană, Limba spaniolă, Limba swahili, Limba thailandeză, Limba turcă, Limbă (comunicare), Limbi slave, Palatalizare, Semivocală, Silabă, Sunet, Vocală, Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită, Vocală cvasideschisă anterioară nerotunjită, ... Extinde indicele (2 Mai Mult) »

  2. Fonologie

Împrumut (lingvistică)

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.

Vedea Fonotactică și Împrumut (lingvistică)

Brno

Brno (în) este cel de-al doilea oraș ca mărime din Cehia.

Vedea Fonotactică și Brno

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Fonotactică și Caz (gramatică)

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Vedea Fonotactică și Cazul genitiv

Consoană fricativă

În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.

Vedea Fonotactică și Consoană fricativă

Consoană fricativă postalveolară sonoră

În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Consoană fricativă postalveolară sonoră

Consoană fricativă postalveolară surdă

În fonetică, consoana fricativă postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Consoană fricativă postalveolară surdă

Consoană nazală

În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.

Vedea Fonotactică și Consoană nazală

Consoană nazală velară

În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Vedea Fonotactică și Consoană nazală velară

Consoană oclusivă

Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.

Vedea Fonotactică și Consoană oclusivă

Consoană sonantă

În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.

Vedea Fonotactică și Consoană sonantă

Consoană sonantă labiovelară

În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Consoană sonantă labiovelară

Consoană sonantă palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Consoană sonantă palatală

Consoană sonantă retroflexă

În fonetică, consoana sonantă retroflexă este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Consoană sonantă retroflexă

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Vedea Fonotactică și Consoană sonoră

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Vedea Fonotactică și Consoană surdă

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Vedea Fonotactică și Cuvânt

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Vedea Fonotactică și Diasistemul slav de centru-sud

Diftong

În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.

Vedea Fonotactică și Diftong

Fonem

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.

Vedea Fonotactică și Fonem

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Fonotactică și Fonetică

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Vedea Fonotactică și Fonologie

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Vedea Fonotactică și Gramatică

Hiat

În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe adiacente, fără intervenția vreunei consoane, fie în cadrul unui cuvânt, fie între două cuvinte învecinate.

Vedea Fonotactică și Hiat

Limba cehă

Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.

Vedea Fonotactică și Limba cehă

Limba chineză

Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.

Vedea Fonotactică și Limba chineză

Limba coreeană

Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea.

Vedea Fonotactică și Limba coreeană

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Vedea Fonotactică și Limba croată

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Vedea Fonotactică și Limba engleză

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Vedea Fonotactică și Limba franceză

Limba fula

Fula, cunoscută și ca fulani sau fulfulde (fula: fulfulde, pulaar, pular; franceză: peul), este o limbă vorbită ca o serie de mai multe dialecte într-un continuum care se întinde în peste 20 de țări din Africa de Vest și Centrală.

Vedea Fonotactică și Limba fula

Limba germană

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.

Vedea Fonotactică și Limba germană

Limba hawaiiană

Limba hawaiiană (hawaiiană: ʻŌlelo Hawaiʻi) este o limbă polineziană, numită după insula Hawaii, cea mai mare insulă din arhipelagul în care s-a dezvoltat.

Vedea Fonotactică și Limba hawaiiană

Limba japoneză

Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.

Vedea Fonotactică și Limba japoneză

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Vedea Fonotactică și Limba latină

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Vedea Fonotactică și Limba maghiară

Limba norvegiană

Limba norvegiană (norsk, AFI sau) este o limbă germanică de nord care aparține familiei limbilor indo-europene. Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de oameni, a căror majoritate locuiește în Norvegia. Limba norvegiană este inteligibilă și pentru vorbitorii limbilor suedeză și daneză.

Vedea Fonotactică și Limba norvegiană

Limba spaniolă

Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.

Vedea Fonotactică și Limba spaniolă

Limba swahili

Limba swahili (Kiswahili) este o limbă aglutinantă vorbită adesea în Africa de Est de populația bantu.

Vedea Fonotactică și Limba swahili

Limba thailandeză

Limba tailandeză (în, însemnând „limba tailandezilor”), este limba națională și oficială a Tailandei și limba maternă a poporului tailandez, grupul etnic dominant din Tailanda.

Vedea Fonotactică și Limba thailandeză

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Vedea Fonotactică și Limba turcă

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Vedea Fonotactică și Limbă (comunicare)

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Vedea Fonotactică și Limbi slave

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Vedea Fonotactică și Palatalizare

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Vedea Fonotactică și Semivocală

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.

Vedea Fonotactică și Silabă

Sunet

Sunetul constituie din punct de vedere fiziologic senzația produsă asupra organului auditiv de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undelor acustice.

Vedea Fonotactică și Sunet

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Vedea Fonotactică și Vocală

Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită

În fonetică, vocala cvasiînchisă semianterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită

Vocală cvasideschisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala cvasideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Vocală cvasideschisă anterioară nerotunjită

Vocală deschisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala deschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Vocală deschisă posterioară rotunjită

Vocală semideschisă posterioară nerotunjită

În fonetică, vocala semideschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Vedea Fonotactică și Vocală semideschisă posterioară nerotunjită

Vezi și

Fonologie

, Vocală deschisă posterioară rotunjită, Vocală semideschisă posterioară nerotunjită.