Cuprins
168 relaţii: Abate, Absolutism, Academia Franceză, Accent, Accent ascuțit, Accent grav, Acord (gramatică), Adjectiv, Adverb, Afix, Alfabetul latin, Analogie (lingvistică), Apostrof, Arhifonem, Belgia, Cântecul lui Roland, Cifră, Compunere (lingvistică), Conjugare, Consoană, Consoană africată alveolară surdă, Consoană africată postalveolară surdă, Consoană fricativă alveolară sonoră, Consoană fricativă alveolară surdă, Consoană fricativă labiodentală sonoră, Consoană fricativă labiodentală surdă, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană fricativă postalveolară surdă, Consoană fricativă uvulară sonoră, Consoană nazală alveolară, Consoană nazală bilabială, Consoană nazală palatală, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă alveolară sonoră, Consoană oclusivă alveolară surdă, Consoană oclusivă bilabială sonoră, Consoană oclusivă bilabială surdă, Consoană oclusivă velară sonoră, Consoană oclusivă velară surdă, Consoană sonantă labiopalatală, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă laterală alveolară, Consoană sonantă palatală, Cratimă, Cultură, Cuvânt, Derivare (lingvistică), Deschidere vocalică, Desinență, Dicționar, ... Extinde indicele (118 Mai Mult) »
- Limba franceză
Abate
Sf. Dominic de Silos întronizat ca abate (Pictură din Muzeul Prado, sec. al XV-lea) Abatele (din latina medievală abbas, în traducere „tată”, derivat din aramaică abbā) este superiorul unei abații sau mănăstiri, echivalentul starețului din limbajul slavon.
Vedea Ortografia limbii franceze și Abate
Absolutism
Absolutismul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată).
Vedea Ortografia limbii franceze și Absolutism
Academia Franceză
Institut de France, sediul Academiei Franceze Academia Franceză (în) este una din cele mai prestigioase instituții culturale ale Franței, și una din cel mai cunoscute în lumea întreagă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Academia Franceză
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Vedea Ortografia limbii franceze și Accent
Accent ascuțit
Accentul ascuțit (´) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbi contemporane, în alfabetele: latin, chirilic și grec.
Vedea Ortografia limbii franceze și Accent ascuțit
Accent grav
Accentul grav (`) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbii contemporane, precum catalană, franceză, italiană, portugheză, macedonean.
Vedea Ortografia limbii franceze și Accent grav
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Vedea Ortografia limbii franceze și Acord (gramatică)
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Adjectiv
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Vedea Ortografia limbii franceze și Adverb
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Vedea Ortografia limbii franceze și Afix
Alfabetul latin
right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.
Vedea Ortografia limbii franceze și Alfabetul latin
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Ortografia limbii franceze și Analogie (lingvistică)
Apostrof
Apostroful (’ ') este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, „'neața!”, „sal'tare!”, „deodat'apare”, „'trăiți!” și altele.
Vedea Ortografia limbii franceze și Apostrof
Arhifonem
În fonologie, un arhifonem este o unitate abstractă definită prin ansamblul trăsăturilor comune pentru două fonemeDubois 2002, p. 48.
Vedea Ortografia limbii franceze și Arhifonem
Belgia
Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.
Vedea Ortografia limbii franceze și Belgia
Cântecul lui Roland
Opt faze ale ''Cântecului lui Roland'' într-o singură imagine. Cântecul lui Roland (în) este cea mai importantă epopee eroică a literaturii franceze.
Vedea Ortografia limbii franceze și Cântecul lui Roland
Cifră
Cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impropriu număr.
Vedea Ortografia limbii franceze și Cifră
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Vedea Ortografia limbii franceze și Compunere (lingvistică)
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Conjugare
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană
Consoană africată alveolară surdă
În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană africată alveolară surdă
Consoană africată postalveolară surdă
În fonetică, consoana africată postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană africată postalveolară surdă
Consoană fricativă alveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară sonoră
Consoană fricativă alveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară surdă
Consoană fricativă labiodentală sonoră
În fonetică, consoana fricativă labiodentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală sonoră
Consoană fricativă labiodentală surdă
În fonetică, consoana fricativă labiodentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală surdă
Consoană fricativă postalveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară sonoră
Consoană fricativă postalveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară surdă
Consoană fricativă uvulară sonoră
În fonetică, consoana fricativă uvulară sonoră este un sunet care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană fricativă uvulară sonoră
Consoană nazală alveolară
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană nazală alveolară
Consoană nazală bilabială
În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană nazală bilabială
Consoană nazală palatală
În fonetică, consoana nazală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană nazală palatală
Consoană nazală velară
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană nazală velară
Consoană oclusivă alveolară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă alveolară sonoră
Consoană oclusivă alveolară surdă
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă alveolară surdă
Consoană oclusivă bilabială sonoră
În fonetică, consoana oclusivă bilabială sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă bilabială sonoră
Consoană oclusivă bilabială surdă
În fonetică, consoana oclusivă bilabială surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă bilabială surdă
Consoană oclusivă velară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă velară sonoră este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă velară sonoră
Consoană oclusivă velară surdă
În fonetică, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care apare în aproape toate limbile.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană oclusivă velară surdă
Consoană sonantă labiopalatală
În fonetică, consoana sonantă labiopalatală (sau palatală labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană sonantă labiopalatală
Consoană sonantă labiovelară
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană sonantă labiovelară
Consoană sonantă laterală alveolară
În fonetică, consoana sonantă laterală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană sonantă laterală alveolară
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Consoană sonantă palatală
Cratimă
Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru.
Vedea Ortografia limbii franceze și Cratimă
Cultură
Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană.
Vedea Ortografia limbii franceze și Cultură
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Ortografia limbii franceze și Cuvânt
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Derivare (lingvistică)
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Vedea Ortografia limbii franceze și Deschidere vocalică
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Vedea Ortografia limbii franceze și Desinență
Dicționar
Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Dicționar
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Diftong
Digramă
Digrama se compune din două grafeme care reprezintă un singur sunet sau o succesiune de sunete ce nu corespunde valorilor fonetice uzuale ale celor două grafeme, luate împreună.
Vedea Ortografia limbii franceze și Digramă
Două puncte
Două puncte este semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai scurtă decât cea indicată prin punct.
Vedea Ortografia limbii franceze și Două puncte
Elveția
Elveția (în Numele în germana elvețiană este scris uneori și Schwyz ori Schwiiz. Schwyz este și numele în germana standard al unuia dintre cantoane.; în; în; în sau), denumită complet Confederația Elvețiană (în, de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome.
Vedea Ortografia limbii franceze și Elveția
Etimologie
Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.
Vedea Ortografia limbii franceze și Etimologie
Europa
Europa este un continent situat în întregime în emisfera nordică și în cea mai mare parte în emisfera estică.
Vedea Ortografia limbii franceze și Europa
Evul Mediu
Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost în istoria europeană perioada dintre Antichitate și epoca modernă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Evul Mediu
Familie lexicală
În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.
Vedea Ortografia limbii franceze și Familie lexicală
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Vedea Ortografia limbii franceze și Fonem
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Fonetică
Francezi
Francezii sunt o națiune care împărtășesc o cultură comună franceză și vorbesc în limba franceză ca limbă maternă.
Vedea Ortografia limbii franceze și Francezi
Francisc I al Franței
Francisc I al Franței (12 septembrie 1494 - 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d'Angoulême și al Louisei de Savoia.
Vedea Ortografia limbii franceze și Francisc I al Franței
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Vedea Ortografia limbii franceze și Franța
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Ortografia limbii franceze și Gen gramatical
Ghilimele
Ghilimelele (sau semnele citării) sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de cineva.
Vedea Ortografia limbii franceze și Ghilimele
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Ortografia limbii franceze și Gramatică
Hârtie
Imagine ilustrând dimensiunile standardului '''A''' pentru desenele tehnice. Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se poate scrie, desena, tipări, picta.
Vedea Ortografia limbii franceze și Hârtie
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Vedea Ortografia limbii franceze și Infinitiv
Interogație
Interogația sau întrebarea este o cerere specifică de informație formulabilă lingvistic.
Vedea Ortografia limbii franceze și Interogație
Jurămintele de la Strasbourg
Textul jurămintelor Jurămintele de la Strasbourg (franceza modernă: les serments de Strasbourg, germana modernă: die Straßburger Eide) este numele prin care sunt cunoscute promisiunile de alianță făcute în 842 la Strasbourg de către Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic cel Pios și conducător al regatului francilor răsăriteni și de către fratele său, Carol cel Pleșuv, conducătorul regatului francilor apuseni.
Vedea Ortografia limbii franceze și Jurămintele de la Strasbourg
Justiție
Justiția este totalitatea instanțelor judecătorești dintr-un stat, menite să aplice legea și să înfăptuiască dreptatea.
Vedea Ortografia limbii franceze și Justiție
Ligatură (tipografie)
Exemple de ligaturi În tipografie, o ligatură este o liniuță ce unește două litere (de exemplu s și t din imagine), sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere, de exemplu œ.
Vedea Ortografia limbii franceze și Ligatură (tipografie)
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba engleză
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba franceză
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba greacă
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba latină
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba română
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limba rusă
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limbă (comunicare)
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limbă standard
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limbi germanice
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Vedea Ortografia limbii franceze și Limbi romanice
Literă
O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.
Vedea Ortografia limbii franceze și Literă
Majusculă
Majuscula (din, în trad. "ceva mai mare") este denumirea folosită în limbaj tipografic pentru literele mari, cunoscute și sub numele de "versale".
Vedea Ortografia limbii franceze și Majusculă
Număr
Termenul număr este o noțiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea.
Vedea Ortografia limbii franceze și Număr
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Număr (gramatică)
Număr zecimal
Numerele zecimale sunt numere raționale scrise sub formă de fracții zecimale finite sau infinite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Număr zecimal
Omofon
În lingvistică, se numesc omofone (din elementele grecești ὁμο- (h)omo- „același” și φωνή phone „sunet”, „voce”; grafie alternativă: homofone) cuvintele care se pronunță la fel.
Vedea Ortografia limbii franceze și Omofon
Omograf
În lingvistică, un cuvânt se numește omograf dacă are aceeași formă scrisă ca și alt cuvânt, dar diferă de acesta prin pronunție, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii și două copii.
Vedea Ortografia limbii franceze și Omograf
Omonimie
În lingvistică, omonimia se referă la un grup de cuvinte care au aceeași ortografie și pronunție, dar au sensuri diferite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Omonimie
Organizația Internațională a Francofoniei
Organizația Internațională a Francofoniei (în) este o organizație internațională care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reunește state și guverne de pe cinci continente: 53 de state 13 cu statutul de observator.
Vedea Ortografia limbii franceze și Organizația Internațională a Francofoniei
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Ortografia limbii franceze și Ortografie
Pergament
Document scris pe pergament Un pergament rulat și o călimară plină cu cerneală în care se află o pană pentru scris Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea.
Vedea Ortografia limbii franceze și Pergament
Persoană
Persoană se referă în mod curent la o ființă umană considerată a fi un individ al speciei umane, luându-se în considerare totalitatea însușirilor sale fizice și psihice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Persoană
Politică
Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între diversele categorii și grupuri sociale, între partidele politice, între națiuni ș.a.m.d.
Vedea Ortografia limbii franceze și Politică
Popor
Karel Dujardin: Commedia dell'Arte, 1657. – Până în secolul XVIII se organizau teatre ale poporului (populare), ambulante, sub cerul liber sau în săli improvizate Termenul popor (în limba greacă: demos) a fost folosit pentru un grup de oameni cu anumite trăsături comune (în primul rând limbă și datini) care trăiesc împreună pe un areal geografic.
Vedea Ortografia limbii franceze și Popor
Populație
Populația reprezintă termenul generic ce exprimă numărul locuitorilor într-o anumită arie geografică.
Vedea Ortografia limbii franceze și Populație
Predică
În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.
Vedea Ortografia limbii franceze și Predică
Prenume
Prenumele este definit în dicționarul explicativ al limbii române ca: Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez.. Un prenume specifică și diferențiază între membrii unui grup de indivizi, în special o familie, ai cărei membri, în general, au același nume de familie.
Vedea Ortografia limbii franceze și Prenume
Preot
Preot ortodox Carte poștală (c. 1916), reprezentând o slujbă funerară ortodoxă Preotul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu" și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei șef este.
Vedea Ortografia limbii franceze și Preot
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Vedea Ortografia limbii franceze și Pronume demonstrativ
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Vedea Ortografia limbii franceze și Pronume personal
Pronunție
În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.
Vedea Ortografia limbii franceze și Pronunție
Punct și virgulă
Punctul și virgula este un semn de punctuație al cărui aspect grafic constă dintr-un punct așezat deasupra unei virgule.
Vedea Ortografia limbii franceze și Punct și virgulă
Punctuație
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc.
Vedea Ortografia limbii franceze și Punctuație
Québec
Provincia Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de 7.903.000 de locuitori.
Vedea Ortografia limbii franceze și Québec
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Vedea Ortografia limbii franceze și Rădăcină și radical (lingvistică)
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Vedea Ortografia limbii franceze și Registru de limbă
Renașterea
Omul Vitruvian-Leonardo da Vinci Renașterea a debutat în secolele XIV-XVI, perioada Evului Mediu Târziu, în Florența - Italia și s-a răspândit în restul Europei.
Vedea Ortografia limbii franceze și Renașterea
Ruși
Rușii (în limba rusă русские – russkie) sunt un grup etnic al slavilor răsăriteni, locuind în principal în Rusia, dar și în alte țări, în special în cele învecinate.
Vedea Ortografia limbii franceze și Ruși
Scrib
Jean Miélot, autor și scrib european Înainte de apariția tiparului, un scrib era o persoană care scria de mână/copia cărți sau documente și care ajuta localitatea să-și țină înregistrările scrise.
Vedea Ortografia limbii franceze și Scrib
Scriere
Scrisul este un mijloc de comunicare care reprezintă limbajul prin înscrierea unor semne pe diverse suporturi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Scriere
Secolul al XII-lea
În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu și este uneori numita perioada cisterciana.
Vedea Ortografia limbii franceze și Secolul al XII-lea
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Vedea Ortografia limbii franceze și Secolul al XIX-lea
Secolul al XV-lea
Este un secol între Epoca modernă și Renaștere.
Vedea Ortografia limbii franceze și Secolul al XV-lea
Secolul al XVIII-lea
Secolul al XVIII-lea începe pe 1 ianuarie 1701 și se termină pe 31 decembrie 1800.
Vedea Ortografia limbii franceze și Secolul al XVIII-lea
Secolul al XXI-lea
Secolul al XXI-lea a început la 1 ianuarie 2001 și se va încheia la 31 decembrie 2100 conform calendarului gregorian curent.
Vedea Ortografia limbii franceze și Secolul al XXI-lea
Sedilă
O sedilă este un semn diacritic în forma unei agrafe (¸) scris dedesubtul anumitor litere pentru a le modifica pronunțarea.
Vedea Ortografia limbii franceze și Sedilă
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Vedea Ortografia limbii franceze și Semivocală
Semn diacritic
Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.
Vedea Ortografia limbii franceze și Semn diacritic
Semnul întrebării
Semnul întrebării standard Semnul întrebării, numit și semn de întrebare, este un semn de punctuație folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.
Vedea Ortografia limbii franceze și Semnul întrebării
Semnul exclamării
Semnul exclamării, numit și semn de exclamație, marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative.
Vedea Ortografia limbii franceze și Semnul exclamării
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Silabă
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Vedea Ortografia limbii franceze și Sintagmă
Societate (sociologie)
O societate (umană) reprezintă un grup de persoane între care se manifestă relații permanente (interese comune, valori și scopuri) sau o grupare socială ce ocupă un anumit areal geografic și care se supune unei anumite autorități politice și ai cărei membri au în comun anumite aspirații culturale.
Vedea Ortografia limbii franceze și Societate (sociologie)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Ortografia limbii franceze și Substantiv
Sunet
Sunetul constituie din punct de vedere fiziologic senzația produsă asupra organului auditiv de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undelor acustice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Sunet
Tehnică
Prin tehnică (din limba greacă: τέχνη, téchne, „capacitate, meșteșug“) se înțeleg metode și capacități pentru aplicații practice ale științelor naturii și pentru producția unor obiecte industriale, meșteșugărești sau artistice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Tehnică
Tipografie
Tipografia(din, cuvânt compus din „τύπος” — týpos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — graphḗ, grafie) reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris.
Vedea Ortografia limbii franceze și Tipografie
Tours
Tours este un oraș în Franța, prefectura departamentului Indre-et-Loire, în regiunea Centru.
Vedea Ortografia limbii franceze și Tours
Tremă
În lingvistică, trema (denumită mai rar și diereză) Accesat la data de 5 octombrie 2013 este un semn diacritic format din două puncte (¨) care se așează orizontal deasupra vocalei căreia îi schimbă valoarea (din punctul de vedere al pronunției).
Vedea Ortografia limbii franceze și Tremă
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p.
Vedea Ortografia limbii franceze și Triftong
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Ortografia limbii franceze și Verb
Vers
Versul este un rând dintr-o poezie, în care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rimă și măsură.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vers
Villers-Cotterêts
Villers-Cotterêts este un mic oraș și o comună din nordul Franței, situată în departamentul Aisne, în regiunea Picardia.
Vedea Ortografia limbii franceze și Villers-Cotterêts
Virgulă
Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție (vezi Sintaxa propoziției) sau între propozițiile unei fraze (vezi Sintaxa frazei), despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Vedea Ortografia limbii franceze și Virgulă
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală anterioară
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală închisă anterioară nerotunjită
Vocală închisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală închisă anterioară rotunjită
Vocală închisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală închisă posterioară rotunjită
Vocală deschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală deschisă anterioară nerotunjită
Vocală deschisă posterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală deschisă posterioară nerotunjită
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală mijlocie centrală
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală posterioară
Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
Vocală semiînchisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară rotunjită
Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
Vocală semideschisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară rotunjită
Vocală semideschisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Ortografia limbii franceze și Vocală semideschisă posterioară rotunjită
1529
1529 (MDXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de duminică.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1529
1531
1531 (MDXXXI) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de marți.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1531
1539
1539 (MDXXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de vineri.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1539
1540
1540 (MDXL) a fost un an bisect al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1540
1545
1545 (MDXLV) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1545
1680
1680 (MDCLXXX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1680
1694
1694 (MDCXCIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1694
1740
1740 (MDCCXL) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1740
1762
1762 (MDCCLXII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1762
1832
1832 (MDCCCXXXII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1832
1835
1835 (MDCCCXXXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorean, care a început într-o zi de joi.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1835
1880
1880 (MDCCCLXXX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1880
1901
1901 (MCMI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1901
1989
----1989 (MCMLXXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1989
1990
1990 (MCMXC) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.
Vedea Ortografia limbii franceze și 1990
813
Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al VIII-lea - Secolul al IX-lea - Secolul al X-lea Decenii: Anii 760 Anii 770 Anii 780 Anii 790 Anii 800 - Anii 810 - Anii 820 Anii 830 Anii 840 Anii 850 Anii 860 Ani: 808 809 810 811 812 - 813 - 814 815 816 817 818 ----.
Vedea Ortografia limbii franceze și 813
842
Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al VIII-lea - Secolul al IX-lea - Secolul al X-lea Decenii: Anii 790 Anii 800 Anii 810 Anii 820 Anii 830 - Anii 840 - Anii 850 Anii 860 Anii 870 Anii 880 Anii 890 Ani: 837 838 839 840 841 - 842 - 843 844 845 846 847 ----.
Vedea Ortografia limbii franceze și 842
Vezi și
Limba franceză
- Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
- Franceza belgiană
- Franceza veche
- Limba franceză
- Ortografia limbii franceze
- Uniunea Latină
- Varietățile regionale ale limbii franceze