Cuprins
115 relaţii: Accent, Adjectiv, Afereză, Alternanță fonetică, Angela Bidu-Vrănceanu, Apocopă, Apostrof, Articol (gramatică), Asimilație (lingvistică), Atribut, Împrumut (lingvistică), Belgia, Cazul acuzativ, Cazul genitiv, Cazul nominativ, Clitic, Coalescență (fonetică), Complement, Complement circumstanțial, Compunere (lingvistică), Comunicare, Conjugare, Conjuncție, Cratimă, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Declinare, Derivare (lingvistică), Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Diftong, Element predicativ suplimentar, Elipsă (lingvistică), Eliziune, Engleza americană, Engleza britanică, Enunț (lingvistică), Est, Etimologie, Fonetică, Formare de cuvinte, Franța, Frază, Gen gramatical, Gerunziu, Gramatică, Guy de Maupassant, Imperativ, Infinitiv, Ion Bărbuță, ... Extinde indicele (65 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Vedea Contragere și Accent
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Adjectiv
Afereză
În lingvistică, termenul afereză (din aphérèse, cf. ἀφαίρεσις aphairesis „îndepărtare, cădere”) preluat din retorică, este o schimbare fonetică ce constă în căderea părții inițiale a unui cuvânt.
Vedea Contragere și Afereză
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Vedea Contragere și Alternanță fonetică
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Vedea Contragere și Angela Bidu-Vrănceanu
Apocopă
În lingvistică, termenul apocopă (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 59–60.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 73.Dubois 2002, pp. 43–44.Crystal 2008, p. 30.Ladan 2005, articolul.Szathmári 2008, articolul Apokopé..
Vedea Contragere și Apocopă
Apostrof
Apostroful (’ ') este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, „'neața!”, „sal'tare!”, „deodat'apare”, „'trăiți!” și altele.
Vedea Contragere și Apostrof
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Contragere și Articol (gramatică)
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Contragere și Asimilație (lingvistică)
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Vedea Contragere și Atribut
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Contragere și Împrumut (lingvistică)
Belgia
Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.
Vedea Contragere și Belgia
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Contragere și Cazul acuzativ
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Vedea Contragere și Cazul genitiv
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Contragere și Cazul nominativ
Clitic
Cliticele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte.
Vedea Contragere și Clitic
Coalescență (fonetică)
Coalescența este o schimbare fonetică ce constă în fuziunea a două sunete într-unul singurBidu-Vrănceanu 1997, p. 106-107.
Vedea Contragere și Coalescență (fonetică)
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Vedea Contragere și Complement
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Vedea Contragere și Complement circumstanțial
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Vedea Contragere și Compunere (lingvistică)
Comunicare
Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general.
Vedea Contragere și Comunicare
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Contragere și Conjugare
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Contragere și Conjuncție
Cratimă
Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru.
Vedea Contragere și Cratimă
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Contragere și Cuvânt
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Vedea Contragere și Cuvânt gramatical
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Vedea Contragere și Declinare
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.
Vedea Contragere și Derivare (lingvistică)
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Vedea Contragere și Desinență
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Vedea Contragere și Diasistemul slav de centru-sud
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Contragere și Diftong
Element predicativ suplimentar
În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.
Vedea Contragere și Element predicativ suplimentar
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Vedea Contragere și Elipsă (lingvistică)
Eliziune
În fonetică, termenul eliziune sau elidare (cf. élision, elision Bussmann 1998, p. 355–356.. În literatura franceză, prin eliziune se înțelege numai un caz de apocopă, fenomen de fonetică combinatorie prin care cade vocala finală neaccentuată a unui cuvânt înaintea unui cuvânt cu inițială vocalicăDubois 2002, p.
Vedea Contragere și Eliziune
Engleza americană
Engleza americană sau americana (AE, AmE, AmEn, AmEng, en - US) este un termen larg folosit pentru a distinge forma limbii engleze utilizată în Canada și Statele Unite ale Americii comparativ cu engleza britanică, cea vorbită în Regatul Unit, respectiv cea utilizată în general în Insulele Britanice.
Vedea Contragere și Engleza americană
Engleza britanică
Engleza britanică (BE, BrE, BrEn, BrEng, en-GB) este un termen larg folosit pentru a distinge forme ale limbii engleze utilizate în Regatul Unit comparativ cu altele folosite în afara Insulelor britanice.
Vedea Contragere și Engleza britanică
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Vedea Contragere și Enunț (lingvistică)
Est
O busolă: litera "E" reprezintă direcția "est" Estul (răsăritul, orientul) este una dintre cele patru direcții cardinale.
Vedea Contragere și Est
Etimologie
Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.
Vedea Contragere și Etimologie
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Fonetică
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Vedea Contragere și Formare de cuvinte
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Vedea Contragere și Franța
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Vedea Contragere și Frază
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Contragere și Gen gramatical
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Vedea Contragere și Gerunziu
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Contragere și Gramatică
Guy de Maupassant
Henri René Albert Guy de Maupassant (pronunție) a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea.
Vedea Contragere și Guy de Maupassant
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Vedea Contragere și Imperativ
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Vedea Contragere și Infinitiv
Ion Bărbuță
Ion Bărbuță (n. 23 iulie 1960, satul Geamăna, raionul Anenii-Noi) este un lingvist din Republica Moldova.
Vedea Contragere și Ion Bărbuță
Ion Creangă
Ion Creangă a fost un scriitor, dascăl și diacon român.
Vedea Contragere și Ion Creangă
Italia de Nord
Italia de Nord sau „Italia Superioară” este după cum îi spune numele partea de nord a peninsulei Italice care se poate subîmpărți în „Italia de Nord”, „Italia Centrală” și „Italia de Sud”.
Vedea Contragere și Italia de Nord
Italia de Sud
Italia de Sud (în) este referința generală la porțiunea sudică a Italiei continentale plus Sicilia.
Vedea Contragere și Italia de Sud
Juxtapunere
În lingvistică, juxtapunerea sau parataxa este alăturarea a două entități (cuvinte, propoziții, fraze) fără vreun cuvânt intermediar.
Vedea Contragere și Juxtapunere
Latina vulgară
Imperiului Roman, era diferită de latina clasică cunoscută din literatura latină. Latina vulgară, uneori numită și Latina Vorbită, a fost o limbă italică folosită în Europa, în teritorii ale țărilor actuale: Franța, Belgia, Italia, Spania, România, Portugalia, Croația și altele.
Vedea Contragere și Latina vulgară
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Contragere și Lexic
Lexicologie
Lexicologia este ramura lingvisticii, în sens mai restrâns a semanticii, care studiază lexicul unei anumite limbi.
Vedea Contragere și Lexicologie
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Vedea Contragere și Limba bosniacă
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Vedea Contragere și Limba croată
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Vedea Contragere și Limba engleză
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Contragere și Limba franceză
Limba gotică
Limba gotică este o limbă germanică dispărută, care a fost vorbită de goți.
Vedea Contragere și Limba gotică
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Vedea Contragere și Limba italiană
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Contragere și Limba maghiară
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Vedea Contragere și Limba muntenegreană
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Contragere și Limba română
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Vedea Contragere și Limba sârbă
Limbă (dezambiguizare)
Termenul limbă se poate referi la.
Vedea Contragere și Limbă (dezambiguizare)
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Vedea Contragere și Limbă standard
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Vedea Contragere și Limbi romanice
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Vedea Contragere și Limbi slave
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Vedea Contragere și Lingvistică
Literatură
Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.
Vedea Contragere și Literatură
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Vedea Contragere și Locuțiune
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Vedea Contragere și Mioara Avram
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Vedea Contragere și Mod (gramatică)
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Morfologie (lingvistică)
Nord
nordului magnetic. Nordul (numit și „miazănoapte”, „septentrion”) este una dintre cele patru direcții cardinale.
Vedea Contragere și Nord
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Număr (gramatică)
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Vedea Contragere și Nume predicativ
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Contragere și Ortografie
Paris
Paris este capitala și cel mai mare oraș din Franța.
Vedea Contragere și Paris
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Vedea Contragere și Parte de propoziție
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Vedea Contragere și Participiu
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Contragere și Persoană (gramatică)
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Vedea Contragere și Postpoziție
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Vedea Contragere și Predicat
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical.
Vedea Contragere și Prepoziție
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive.
Vedea Contragere și Pronume
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Vedea Contragere și Pronume personal
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Vedea Contragere și Propoziție gramaticală
Redundanță
Redundanță (din) este un termen cu diverse accepțiuni, în funcție de domeniul în care se aplică.
Vedea Contragere și Redundanță
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Vedea Contragere și Registru de limbă
Schimbare fonetică
În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.
Vedea Contragere și Schimbare fonetică
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Contragere și Silabă
Sincopă (lingvistică)
În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..
Vedea Contragere și Sincopă (lingvistică)
Sincronie și diacronie
Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.
Vedea Contragere și Sincronie și diacronie
Sinereză
În lingvistică, termenul sinereză (cf. synérèse, synaeresis, συναίρεσις synairesis „contractare”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în fuziunea într-un diftong a două vocale din două silabe alăturateBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Sinereză
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Vedea Contragere și Sinonim
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Vedea Contragere și Sintagmă
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Contragere și Sintaxă
Stilistică
Stilistica este o ramură a lingvisticii care studiază stilul exprimării verbale din opere scrise, mai ales cel al operelor literare.
Vedea Contragere și Stilistică
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Vedea Contragere și Subiect (dezambiguizare)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Contragere și Substantiv
Sud
O busolă (se ține orizontal). Litera „S” reprezintă direcția „sud” Sudul (miazăzi, austral) este una dintre cele patru direcții cardinale.
Vedea Contragere și Sud
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Contragere și Sunet (fonetică)
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Vedea Contragere și Timp (gramatică)
Toscana
Toscana este o regiune în centrul Italiei, având graniță cu Lazio la sud, Umbria la est, Emilia-Romagna și Liguria la nord, și cu Marea Tireniană la vest.
Vedea Contragere și Toscana
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p.
Vedea Contragere și Triftong
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Contragere și Verb
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Vedea Contragere și Verb auxiliar
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Vedea Contragere și Verb copulativ
Victor Hugo
Victor Hugo a fost un poet, dramaturg și romancier francez.
Vedea Contragere și Victor Hugo
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Contragere și Vocală
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Vedea Contragere și Vocală mijlocie centrală