Cuprins
136 relaţii: Abatere (lingvistică), Accent, Acronim, Adjectiv, Adstrat, Afereză, Afix, Ambiguitate (lingvistică), Analitism și sintetism (lingvistică), Analogie (lingvistică), Angela Bidu-Vrănceanu, Apocopă, Argou, Articol (gramatică), Asia de Sud-Est, Asimilație (lingvistică), Împrumut (lingvistică), Bilingvism, Calc (lingvistică), Caz (gramatică), Cazul nominativ, Câmp lexical, Colonialism, Compunere (lingvistică), Comunicare, Conjunctiv, Consoană, Contact lingvistic, Context (lingvistică), Conversiune (lingvistică), Cultură, Cuvânt, Denotație și conotație, Derivare (lingvistică), Desinență, Dialect, Diateză (dezambiguizare), Dicționar, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Diereză, Diftong, Diminutiv, Disimilație, Engleza britanică, Epenteză, Epiteză, Etimologie, Europa, Filipine, Flexiune, ... Extinde indicele (86 Mai Mult) »
Abatere (lingvistică)
În lingvistică, termenul abatere (eroare, greșeală, incorectitudine) denumește în general nerespectarea unei reguli în folosirea unei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 11.
Vedea Schimbare lingvistică și Abatere (lingvistică)
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Vedea Schimbare lingvistică și Accent
Acronim
În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.
Vedea Schimbare lingvistică și Acronim
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Adjectiv
Adstrat
Termenul adstrat (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.) a fost introdus în lingvistică de cercetătorul italian Matteo Giulio Bartoli, și are cel puțin două accepții.
Vedea Schimbare lingvistică și Adstrat
Afereză
În lingvistică, termenul afereză (din aphérèse, cf. ἀφαίρεσις aphairesis „îndepărtare, cădere”) preluat din retorică, este o schimbare fonetică ce constă în căderea părții inițiale a unui cuvânt.
Vedea Schimbare lingvistică și Afereză
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Vedea Schimbare lingvistică și Afix
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Vedea Schimbare lingvistică și Ambiguitate (lingvistică)
Analitism și sintetism (lingvistică)
În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.
Vedea Schimbare lingvistică și Analitism și sintetism (lingvistică)
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Schimbare lingvistică și Analogie (lingvistică)
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Vedea Schimbare lingvistică și Angela Bidu-Vrănceanu
Apocopă
În lingvistică, termenul apocopă (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 59–60.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 73.Dubois 2002, pp. 43–44.Crystal 2008, p. 30.Ladan 2005, articolul.Szathmári 2008, articolul Apokopé..
Vedea Schimbare lingvistică și Apocopă
Argou
În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Schimbare lingvistică și Argou
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Schimbare lingvistică și Articol (gramatică)
Asia de Sud-Est
Asia de Sud-Est este o parte a continentului asiatic care cuprinde teritorii și state aflate la est de India, la nord de Australia și la sud de China.
Vedea Schimbare lingvistică și Asia de Sud-Est
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Schimbare lingvistică și Asimilație (lingvistică)
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Schimbare lingvistică și Împrumut (lingvistică)
Bilingvism
Termenul bilingvism, folosit în sociolingvistică și în lingvistica istorică, denumește situația în care se găsește un vorbitor sau un grup de vorbitori ce folosește în mod curent două limbi, precum și capacitatea acestora de a o faceConstantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Schimbare lingvistică și Bilingvism
Calc (lingvistică)
În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.
Vedea Schimbare lingvistică și Calc (lingvistică)
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Schimbare lingvistică și Caz (gramatică)
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Cazul nominativ
Câmp lexical
În lingvistică, termenii câmp lexical și câmp semantic denumesc ansambluri formate cu scopul de a grupa cuvintele în diverse clase pe baza ariei de semnificație acoperită de ele, pornind de la diverse câmpuri noționale în care se încadrează cuvintele.
Vedea Schimbare lingvistică și Câmp lexical
Colonialism
Alte țări independente Colonialismul este o formă de dominație ideologică, politică sau culturală a unui stat asupra unui teritoriu (numit de obicei „colonie”), care atrage după sine și o stare de dependență economică a coloniei respective.
Vedea Schimbare lingvistică și Colonialism
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Vedea Schimbare lingvistică și Compunere (lingvistică)
Comunicare
Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general.
Vedea Schimbare lingvistică și Comunicare
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Vedea Schimbare lingvistică și Conjunctiv
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Schimbare lingvistică și Consoană
Contact lingvistic
În lingvistica istorică și în sociolingvistică, contactul lingvistic se referă pe de o parte la vorbitorii care ajung să folosească și altă limbă sau alte limbi decât limba lor maternăBidu-Vrănceanu 1997, p. 132–133.
Vedea Schimbare lingvistică și Contact lingvistic
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Vedea Schimbare lingvistică și Context (lingvistică)
Conversiune (lingvistică)
În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Schimbare lingvistică și Conversiune (lingvistică)
Cultură
Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană.
Vedea Schimbare lingvistică și Cultură
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Schimbare lingvistică și Cuvânt
Denotație și conotație
În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.
Vedea Schimbare lingvistică și Denotație și conotație
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Derivare (lingvistică)
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Vedea Schimbare lingvistică și Desinență
Dialect
În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Dialect
Diateză (dezambiguizare)
Termenul diateză poate însemna.
Vedea Schimbare lingvistică și Diateză (dezambiguizare)
Dicționar
Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.
Vedea Schimbare lingvistică și Dicționar
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, abreviat DOOM sau DOOM1 pentru ediția I din 1982 și DOOM2 sau DOOM2 pentru „ediția a II-a revăzută și adăugită” din 2005 și DOOM3 sau DOOM3 pentru „ediția a III-a revăzută și adăugită” din 2021, este un dicționar normativ și corectiv publicat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române.
Vedea Schimbare lingvistică și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
Diereză
În lingvistică, termenul diereză (cf. diérèse, diaeresis, διαίρεσις diaíresis „separare”) preluată din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei silabe în două.
Vedea Schimbare lingvistică și Diereză
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Schimbare lingvistică și Diftong
Diminutiv
În semantică și în pragmatică, termenul diminutiv (cf. diminutif, deminutivus Bidu-Vrănceanu 1997, p. 170.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 315.Crystal 2008, p. 145.Dubois 2002, p. 148.. Diminutivul rămâne aceeași parte de vorbire ca și cuvântul bază.
Vedea Schimbare lingvistică și Diminutiv
Disimilație
În fonetică, disimilația sau disimilarea este un proces prin care se creează o diferență între sunete identice din același cuvânt, sau se accentuează o diferență între sunete cu trăsături asemănătoareDubois 2002, pp. 153–154.
Vedea Schimbare lingvistică și Disimilație
Engleza britanică
Engleza britanică (BE, BrE, BrEn, BrEng, en-GB) este un termen larg folosit pentru a distinge forme ale limbii engleze utilizate în Regatul Unit comparativ cu altele folosite în afara Insulelor britanice.
Vedea Schimbare lingvistică și Engleza britanică
Epenteză
În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Epenteză
Epiteză
În lingvistică și în retorică, epiteza (cf. épithèse Dragomirescu 1995, articolul.Bussmann 1998, p. 372.Dubois 2002, p. 184.Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul.Tótfalusi 2008, articolul paragógé.Ladan 2005, articolul..
Vedea Schimbare lingvistică și Epiteză
Etimologie
Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.
Vedea Schimbare lingvistică și Etimologie
Europa
Europa este un continent situat în întregime în emisfera nordică și în cea mai mare parte în emisfera estică.
Vedea Schimbare lingvistică și Europa
Filipine
Filipine - oficial Republica Filipine (în filipineză Republika ng Pilipinas; în)) - este o țară insulară (vezi arhipelag) din Asia de Sud-Est, situată în Oceanul Pacific. Capitala sa este Manila, iar cel mai populat oraș este Quezon City. La nord, este separată de insula Taiwan prin strâmtoarea Luzon; la vest se află Marea Chinei de Sud, cunoscută și sub numele de Marea Filipinelor de Vest și Vietnam; la sud-vest, insula Borneo; la sud, Marea Celebes o separă de alte insule indoneziene; iar la est este mărginită de Marea Filipinelor.
Vedea Schimbare lingvistică și Filipine
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Flexiune
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Vedea Schimbare lingvistică și Fonem
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Fonetică
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Vedea Schimbare lingvistică și Fonologie
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Vedea Schimbare lingvistică și Formare de cuvinte
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Schimbare lingvistică și Gen gramatical
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Vedea Schimbare lingvistică și Gramatică
Hipercorectitudine
Hipercorectitudinea (numită și hiperliterarizare sau, în anumite cazuri, hiperurbanism) este o greșeală de limbă care constă în aplicarea mecanică a unei analogii sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situații.
Vedea Schimbare lingvistică și Hipercorectitudine
Imperiul Roman
Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane cu capitala la Roma.
Vedea Schimbare lingvistică și Imperiul Roman
Instituție
Instituțiile sunt un set de reguli formale sau reguli informale generatoare de ordine în raporturile sociale; ele "reprezintă regulile jocului" sau într-o altă exprimare sunt constrângeri create de indivizi pentru a da formă interacțiunii umane.
Vedea Schimbare lingvistică și Instituție
Interferență lingvistică
Interferența lingvistică este un fenomen cauzat de contactul lingvistic, constând în influența pe care un sistem lingvistic (limbă, varietate de limbă) o exercită asupra altuiaBussmann 1998, p. 581.
Vedea Schimbare lingvistică și Interferență lingvistică
Justiție
Justiția este totalitatea instanțelor judecătorești dintr-un stat, menite să aplice legea și să înfăptuiască dreptatea.
Vedea Schimbare lingvistică și Justiție
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Schimbare lingvistică și Lexic
Limba bulgară
Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba bulgară
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba chineză
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Vedea Schimbare lingvistică și Limba engleză
Limba engleză veche
Engleza veche (sau anglo-saxonă) este o formă timpurie a limbii engleze, vorbită în părți ale Angliei și Scoției actuale între secolul V și secolul XII.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba engleză veche
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba franceză
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba germană
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Schimbare lingvistică și Limba greacă
Limba irlandeză
Limba irlandeză (în, cod ISO ga) este o limbă celtică.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba irlandeză
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba latină
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba maghiară
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba română
Limba slavă veche
Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).
Vedea Schimbare lingvistică și Limba slavă veche
Limba slovacă
Limba slovacă (slovenčina sau slovenský jazyk) este o limbă slavă din grupul vestic (împreună cu ceha, poloneza și soraba).
Vedea Schimbare lingvistică și Limba slovacă
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba spaniolă
Limba tagalog
Limba tagalog (versiunea sa standard este limba filipineză Limbile lumii - mică enciclopedie, Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; pag. 236; Tagalog) este o limbă austroneziană vorbită ca limbă primară de un sfert din populația din Filipine și ca limbă secundară de către majoritate.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba tagalog
Limba tibetană
Limba tibetană, de cele multe ori având sensul implicit de limba standard tibetană, este limba oficială a Regiunii Autonome Tibet din Republica Populară Chineză.
Vedea Schimbare lingvistică și Limba tibetană
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Vedea Schimbare lingvistică și Limbă (comunicare)
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Vedea Schimbare lingvistică și Limbă standard
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial.
Vedea Schimbare lingvistică și Limbi indo-europene
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Vedea Schimbare lingvistică și Limbi romanice
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Vedea Schimbare lingvistică și Limbi slave
Lingvistică istorică
Lingvistica istorică este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul schimbării limbilor în timp.
Vedea Schimbare lingvistică și Lingvistică istorică
Mass-media
New York, vânzând ziarul ''Morning Telegraph'' (1908) Termenul mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie în engleză la plural, care a fost preluată și în română, având traducerea și semnificația „medii (de comunicare) de masă”.
Vedea Schimbare lingvistică și Mass-media
Metateză
În lingvistică, termenul metateză (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 293.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „metateză”.Bussmann 1998, p. 746.Dubois 2002, p. 302.Crystal 2008, p. 303.Barić 1997, pp. 613–614.Szathmári 2008, articolul Metatézis..
Vedea Schimbare lingvistică și Metateză
Monarh
Un conducător suprem al unei monarhii-suveran.
Vedea Schimbare lingvistică și Monarh
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Morfologie (lingvistică)
Myanmar
Myanmar, numită oficial Republica Uniunea Myanmar,.
Vedea Schimbare lingvistică și Myanmar
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Număr (gramatică)
Omonimie
În lingvistică, omonimia se referă la un grup de cuvinte care au aceeași ortografie și pronunție, dar au sensuri diferite.
Vedea Schimbare lingvistică și Omonimie
Onomatopee
Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomotConstantinescu-Dobridor 1980, p. 306.
Vedea Schimbare lingvistică și Onomatopee
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Schimbare lingvistică și Ortografie
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Vedea Schimbare lingvistică și Parte de propoziție
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Vedea Schimbare lingvistică și Perfect compus
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Schimbare lingvistică și Persoană (gramatică)
Politică
Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între diversele categorii și grupuri sociale, între partidele politice, între națiuni ș.a.m.d.
Vedea Schimbare lingvistică și Politică
Politică lingvistică
Politica lingvistică a unui stat este reprezentată de un set de legi, reguli și orientări adoptate de autoritățile statului în raport cu limba sau limbile existente sau utilizate pe teritoriul respectivei țări.
Vedea Schimbare lingvistică și Politică lingvistică
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical.
Vedea Schimbare lingvistică și Prepoziție
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Vedea Schimbare lingvistică și Pronume demonstrativ
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Vedea Schimbare lingvistică și Pronume personal
Pronunție
În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.
Vedea Schimbare lingvistică și Pronunție
Proteză (lingvistică)
În lingvistică, termenul proteză (cf. prothesis Bidu-Vrănceanu 1997, p. 393.Constantinescu-Dobridor, articolul.Iarțeva 1990, articolul „proteză”.Bussmann 1998, p. 963.Dubois 2002, p. 388.Ladan 2005, articolul.Crystal 2008, p. 398.Szathmári 2008, articolul Protézis..
Vedea Schimbare lingvistică și Proteză (lingvistică)
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Vedea Schimbare lingvistică și Prozodie
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Vedea Schimbare lingvistică și Registru de limbă
România
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.
Vedea Schimbare lingvistică și România
Schimbare fonetică
În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.
Vedea Schimbare lingvistică și Schimbare fonetică
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Vedea Schimbare lingvistică și Secolul al XIX-lea
Secolul al XV-lea
Este un secol între Epoca modernă și Renaștere.
Vedea Schimbare lingvistică și Secolul al XV-lea
Secolul al XX-lea
Conform calendarului gregorian, secolul al XX-lea a început la 1 ianuarie 1901 și s-a sfârșit la 31 decembrie 2000.
Vedea Schimbare lingvistică și Secolul al XX-lea
Secolul al XXI-lea
Secolul al XXI-lea a început la 1 ianuarie 2001 și se va încheia la 31 decembrie 2100 conform calendarului gregorian curent.
Vedea Schimbare lingvistică și Secolul al XXI-lea
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Vedea Schimbare lingvistică și Semantică
Siglă
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Siglă
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Silabă
Sincopă (lingvistică)
În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..
Vedea Schimbare lingvistică și Sincopă (lingvistică)
Sincronie și diacronie
Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.
Vedea Schimbare lingvistică și Sincronie și diacronie
Sinereză
În lingvistică, termenul sinereză (cf. synérèse, synaeresis, συναίρεσις synairesis „contractare”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în fuziunea într-un diftong a două vocale din două silabe alăturateBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Sinereză
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Vedea Schimbare lingvistică și Sintagmă
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Schimbare lingvistică și Sintaxă
Societate (sociologie)
O societate (umană) reprezintă un grup de persoane între care se manifestă relații permanente (interese comune, valori și scopuri) sau o grupare socială ce ocupă un anumit areal geografic și care se supune unei anumite autorități politice și ai cărei membri au în comun anumite aspirații culturale.
Vedea Schimbare lingvistică și Societate (sociologie)
Sociolect
În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.
Vedea Schimbare lingvistică și Sociolect
Sociolingvistică
Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.
Vedea Schimbare lingvistică și Sociolingvistică
Stat
Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere.
Vedea Schimbare lingvistică și Stat
Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).
Vedea Schimbare lingvistică și Statele Unite ale Americii
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Vedea Schimbare lingvistică și Subordonare (gramatică)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Schimbare lingvistică și Substantiv
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Schimbare lingvistică și Sunet (fonetică)
Terminologie
Cuvântul „terminologie” are două accepțiuni.
Vedea Schimbare lingvistică și Terminologie
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Vedea Schimbare lingvistică și Ton (lingvistică)
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Vedea Schimbare lingvistică și Topică
Ungaria
Ungaria (în) este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală.
Vedea Schimbare lingvistică și Ungaria
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Vedea Schimbare lingvistică și Varietate (lingvistică)
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Schimbare lingvistică și Verb
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Vedea Schimbare lingvistică și Viitor (gramatică)
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Schimbare lingvistică și Vocală
Vorbire
Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.
Vedea Schimbare lingvistică și Vorbire
Cunoscut ca Schimbare lingvisitică.